Bucurestii Vechi si Noi

Spitalul Panduri: o istorie catolică

11 februarie 2020 Andrei Slavuteanul Istorie

Istoria spitalului Panduri din București se împletește cu istoria carității catolice din Capitala țării noastre. Așezământul denumit inițial Sfântul Iosif este astăzi Spitalul Clinic Prof. Dr. Theodor Burghele.

Întemeierea spitalului

Spitalul Panduri din București a fost construit în 1942 de călugărițele catolice din congregația Sfântului Iosif din München. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea, ale cărei finisaje interioare nu fuseseră încă definitivate, a fost rechiziționată și transformată în depozit militar german. După armistițiul din august 1944, edificiul, fiind proprietate a statului german, era susceptibil de a intra sub incidența acordurilor cu privire la despăgubirile de război, urmând astfel să fie atribuit statului sovietic.

Directorul spitalului, traducător al lui Eminescu

Pentru a preveni aceasta, călugărițele germane au încheiat o înțelegere cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, care a preluat dreptul de proprietate asupra clădirii pentru o perioadă de nouă ani. În același an, Episcopul Alexandru Theodor Cisar l-a numit ca director al spitalului pe părintele asumpționist Louis Barral, care a fost, printre altele, un important traducător în franceză al poeziilor lui Eminescu. Administrația efectivă a așezământului a fost încredințată Surorilor Oblate Asumpționiste, o congregație catolică fondată în Franța. La parterul spitalului exista și o capelă, actualul salon 13.

Un parteneriat fructuos: Theodor Burghele și Vladimir Ghika

La începutul anului 1948, profesorul Theodor Burghele a fost numit ca asociat al părintelui Barral în administrarea spitalului. Burghele lucrase anterior la Spitalul Colțea, avându-l drept mentor pe renumitul profesorul Nicolae Hortolomei. Asistentele medicale erau călugărițe cu pregătire medicală, deosebit de apreciate de pacienți pentru dăruirea lor. Conform mărturiei date de sora asumpționistă Josefa Erdeș, în această perioadă, pacienții erau vizitați de Monseniorul Vladimir Ghika, atât pentru asistență spirituală, cât și pentru opinii medicale (Monseniorul urmase câteva stagii de formare medicală în Franța).

1948, un an fatidic

În vara lui 1948, s-au succedat două evenimente care au condus la sfârșitul implicării catolice în dezvoltarea ulterioară a spitalului: naționalizarea și reforma învățământului. În urma lor, surorile asumpționiste au devenit ținta urmăririi Securității: trei dintre ele au fost arestate și condamnate la închisoare, iar surorile franceze au fost expulzate.  Supravegheat și el vreme de doi ani de Securitate, părintele Barral a fost și el expulzat în 1950. Surorile românce au fost dispersate și silite să-și trăiască vocația la călugărie în clandestinitate. Spitalul a fost redenumit, din Sfântul Iosif devenind Panduri. Medicul Burghele a murit în 1977, iar în 1991 spitalul a primit numele lui.

Sursa: https://www.papalabucuresti.ro/2019/05/24/spitalul-panduri-o-istorie-catolica/

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign