Pe strada Dionisie Lupu, la numarul 37, gasim o alta casa foarte interesanta din multe puncte de vedere. Este casa doctorului chirurg Nicolae N Turnescu, primul decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti

Una dintre cele mai cunoscute biserici din oraş, datorită atât localizării centrale cât şi datorită arhitecturii inedite pentru Bucureşti.

In anii in care in New York - Statele Unite se ridicau cladiri precum Empire State Building sau Chrysler Building si in Bucuresti stilul ART DECO isi face simtita prezenta, nu la fel de impunator insa. Botezat abia in anul 1925, stilul Art Deco s-a lansat ca miscare a inceputului de secol 20 si, se zice, a fost inspirat de automobile.

Mă preumblam în zona străzilor Smârdan şi Franceză, unde s-au petrecut nişte fapte scandaloase nu demult şi am ajuns pe strada Stavropoleos. Am constatat cu satisfacţie de-a dreptul proletară că multe clădiri au fost deja prezentate aici- Banca de Credit, Banca Chrissoveloni, Berliner Gesellschaft, poate va veni şi vremea Palatului Poştelor în cadrul serialului despre Calea Victoriei, a bisericii, dar azi voi prezenta câteva poze cu o cladire neogotică, celebrul restaurant Caru(l) cu Bere.

Nu comentez si nu povestesc. Ma limitez sa amintesc ca le-am pozat, marea majoritate, in zona Dorobanti - Polona. Sunt fascinante, asa cred eu, iar daca mai sunt si insufletite au si mai mult farmec - omul sfinteste usa.

Cu vreo 100 de ani în urma şi mai bine se construia această clădire, sau ansamblu de (4?) clădiri, proprietarul fiind Iancu Kalinderu, academician, jurist, colecţionar de artă, administrator al Domeniilor Coroanei şi filantrop.

„Pentru obstea mica a pictorilor, Kimon Loghi era insasi gloria. Daca, in anii de faima, tablourile de serie sau pur si simplu proaste ii erau laudate, platite si tezaurizate laolalta cu marile reusite, dupa ce pictorul si-a pierdut, in 1942, vederea, fidelii si averea, lucrarile bune i-au fost judecate impreuna cu esecurile.”Tudor Octavian – PICTORI ROMANI UITATI, Noi Media Print, 2003

Inspirat de o postare relativ recentă de pe acest blog am răsfoit volumul Mateiu Caragiale- un personaj. Dosar al existenţei- Editura Muzeului Literaturii Române, ediţie îngrijită de Al Oprea.

Se zice ca omul sfinteste locul. O casa pe Mendeleev, nici frumoasa, nici urata, nici prea veche, nici prea noua, dar fara termopane albe, poarta pe perete o placuta comemorativa – In aceasta casa a trait a lucrat a suferit si a murit neinteles pictorul Stefan Luchian 1868 – 1916. Mai mult ce as putea sa spun?


Înca un episod din serialul "Case pe cale de dispariţie". Clădirea a fost construită în 1926-1927, arhitect fiind Petre Antonescu, iar proprietarul iniţial al casei- Mihai Oromolu (1875-1945). Oromolu a cumpărat terenul de la doctorul Constantin Pastia

Trăim zile în care rişti să ţi se pună imediat eticheta de securist sau slugă de mogul dacă deschizi gura pentru a vorbi despre casa marinarului. Considerând că mă aflu deasupra oricăror suspiciuni în aceste privinţe, voi încerca să atac subiectul.
Bulevardul Lascăr Catargiu este un (alt) loc splendid

Trăim zile în care rişti să ţi se pună imediat eticheta de securist sau slugă de mogul dacă deschizi gura pentru a vorbi despre casa marinarului. Considerând că mă aflu deasupra oricăror suspiciuni în aceste privinţe, voi încerca să atac subiectul.
Bulevardul Lascăr Catargiu este un (alt) loc splendid...

Cine sa se mai plimbe prin zona Piata Romana si sa se mai uite sa descopere ceva frumos in spatele unor pomi, la umbra unor cafenele de lux sau ascuns privirii de taximetre si covrigarii?

Poate ar fi trebuit sa facem un serial, asa cum este Calea Victoriei, cu casele Bratienilor. Desi la prima vedere nu ar avea nicio legatura, totusi exista – Ion Pillat fiind fiul Mariei Bratianu (casatorita Pillat), fiica a lui Ion C. Bratianu. Puteam sa includem Casa Niculescu Dorobantu, Palatul Bratianu, Asezamantul Bratianu, Scoala Pia Bratianu si cate or mai fi.

Nu departe de casa lui N Petrascu, tot in Piata Romana gasim si casa cunoscuta a fi apartinut fratelui sau, pictorul Gheorghe Petrascu (1872-1949), construita in 1913 (arhitect Spiridon Ceganeanu, discipol al lui Mincu).

Instituţia, care a avut sediul iniţial prin centrul vechi l-a avut drept fondator pe Iacob Marmorosch, asociat cu Iacob Löbel, apoi cu Mauriciu Blank.

Cu siguranta ca multi o stiu din vedere, fiind pe strada CA Rosetti la numarul 36, aproape de Administratia Financiara a Sectorului 2, dar nu stiu ce e cu ea, istoricul ei. Cum nici eu nu il stiu. Oricat am sapat nu am aflat pre multe despre ea.


Citeam undeva, cândva că cea mai frumoasa clădire din Bucureşti este palatul Ministerului Agriculturii. Chestie de gust. Oricum, pe un site cu atâtea bijuterii arhitectonice, nu putea lipsi tocmai ea.

De oricate ori ai trece pe langa o casa de tot atatea ori o sa vezi ceva diferit. Ani de zile am batut centrul vechi si inca mai descopar cate o chichita, un fier forjat deosebit, o fata de faun sau mai stiu eu ce.

Pe strada Viitor(...ului), aproape de intersectia cu strada Eminescu (a carui pomenire o savarsim azi, 15 ianuarie) găsim un exemplu citat adesea ca reprezentativ pentru art nouveau: Casa Nicolae Paciurea.

Si acestea sunt tot pe sub stresini, dar nu mi-am permis sa amestec culorile Azi nu se mai fac case cu fauni sau atlanti care sa le protejeze - probabil ca asta a fost intentia initiala, ulterior devenind elemente de ornament. Poate nici nu se mai poarta, dar mie tare rau imi pare.

O casă aflată probabil la finalul vieţii. O găsiţi pe Splai, lângă Podul Hasdeu.

La 1840 fosta sotie a omului politic Take Ionescu, Adina Woroniecka (1889 - 1975), nascuta Olmazu si devenita printesa Woroniecka prin casatoria cu printurl polonez Korybut Woroniecki, ridica o vila dupa planrile arhitectului Alexandru Zaharia.

Un exemplu spectaculos de arhitectura fascista, sau sa-i zic mussoliniana? O lucrare executata de Constantin Mosinschi (arhitect) si Emil Prager (inginer) in 1938. Iar UGIR vrea sa insemneze, desigur, Uniunea Generala a Industriasilor din Romania. Imobilul se afla pe strada George Enescu, aproape de Bulevardul Magheru.

Inceputul de secol XX aduce cu sine o mare schimbare in preferintele publicului in ceea ce priveste gustul pentru arhitectura. In 1906 se sarbatoreau 40 de ani de domnie a lui Carol I ocazie cu care a fost inaugurata o Expozitie. De aici incepe se impuna stilul neo-romanesc, imprimat mai ales cladirilor administrative – primarii, vami, administratii financiare dar si cladirilor de locuinte ieftine, scolilor, biserici sau muzee, cu sustinere financiara de la stat.

In 1912, dupa moartea Elenei Macca, sotia Colonelului Petre Macca, imobilul revine CASEI SCOALELOR conform testamentul Elenei Macca din 1896 "resedinta din strada Cosma " (acum strada Henri Coanda).

Pianistul.
Asa scrie. Aici a locuit Pianistul si nu pianistul Dinu Lipatti. Renumele s-a transformat in porecla. Un urias talent. Se spune ca numai din drepturile de autor ale melodiilor sale se poate intretine un muzeu si casa memoriala.

Într-una dintre primele postări de pe aici aminteam de casa Miţei Biciclista (1885-1968). Deoarece în comentarii eram rugat să revin cu poze mai detaliate, o fac azi.

O casa a carei istorie o aflam din volumul 1 al cartii Din Bucurestii de ieri a lui George Potra (Editura Stiintifica si Enciclopedica 1990).

Prea multe nu stiu a spune despre casa asta pe care o puteti admira pe strada Take Ionescu la numarul 29, dupa casa care a apartinut fostului prim ministru (Take Ionescu) si dupa casa Constantin Xeni, care adaposteste astazi Automobil Club Roman, prima la numarul 25 iar a doua la 27.

Revin asupra lui Giulio Magni, acest expat avant la lettre. S-a nascut in 1859, având un tată istoric de artă si o mamă descendentă a unui arhitect (Giuseppe Valadier).

Mergand pe Calea Rahovei de la Chirigiu in jos peisajul devine din ce in ce mai arid. Trecem de Bursa de marfuri, de intersectia cu Sabinelor, prin spatele fabricii de bere rece, apoi ne rasare in fata o cladire ceausista abandonata, dupa care, pe stanga drumului, o prezenta cat se poate de surprinzatoare in acel loc- Palatul Bragadiru.
