Piaţa Sfântul Anton - vadul comercial la 1900

l)- Şepcărie_f Iulius Zentler

    -Tocilarie, G. Dumitrescu

 3)-Pielărie, Ilie Ionescu

Strada Covaci - vadul comercial la 1900

1)-Magazin de manaufactură "La Coroana",Max Axiel     

-Pielărie,S.Abramovici

3)-Birt "La Iordache"_tIordache N.Ionescu

Strada Carol I. Vadul comercial la 1900(2)

2)-Incălţaminte,Iosef Einhorn

4)-Mercerie,Moise Isac-Galanterie "La păun",Aron Zwibel

 -Încălţăminte,Iorgu Petrescu

 -Încălţăminte,Leon Zinkel

Strada Carol I. Vadul comercial la 1900(1)

1) -Băcănie, Dimitrie Ionescu

2)-Cartoane de lax, Saiuoil Gondenhal

Terorismul in Romania (23)

Din enumerarea acţiunilor secţiilor teroriste ale Partidului Comunist şi Internaţionalei a III-a până la mijlocul luinii aprilie 1921, rezultă atât frecvenţa cât gradul lor de periculozitate, desori acestea soldându-se cu victime, în vreme ce agresorii, când se întâmpla să fie capturaţi, erau pedepsiţi cu o stranie blândeţe. Convingerea unor politicieni români că aceştia acţionează “după cum le dictează conştiinţa”, acesta fiind un drept garantat de sistemul democratic, precum şi apartenenţa lor la etnia intangibilă care dăruia istoriei “brigăzile internaţionale”, sunt cele două elemente care au legat justiţia de mâini.

Terorismul in Romania (22)

În ziua de 23 ianuarie 1922 a început la Tribunalul Corpului II Armată procesul comuniştilor şi al „elementelor socialiste care aderaseră la greva generală din 1920”. Cunoscut în istorie sub numele de „Procesul din Dealul Spirii”, în acesta a fost inclusă şi judecarea Secţiei Teroriste din Bucureşti a Internaţionalei a II-a, secţie alcătuită din următorii: Max Goldstein, Saul Osias, Ion Grecea, Constantin Algiu, Willy Trux, Ion Olteanu, Nae Negoiţă, Iosif Kahane, Ion Simion, Constantin Ţâţândei, Petre Ulariat, Lupu Goldstein, Ion Ionescu, Raşela Holzman şi Lazăr Zeldman, Leon Lichtblau, graţie relaţiilor tatălui său, fiind judecat separat La începutul procesului, dându-se urmare protestelor mai mult sau mai puţin justificate ale „comuniştilor de opinie”, grupul teroriştilor a fost judecat separat.

Terorismul in Romania (21)

Bomba lui Goldstein a făcut câteva vic­time: generalul Coandă, tatăl ilustru­lui savant, zăcea rănit pe estrada prezidenţială; în apropiere se lamen­tau episcopii Ciorogariu şi Nifon; în stânga lor, la picioarele băncii ministeriale, ministrul justiţiei, incoruptibilul Dimitrie Greceanu, se zvârcolea într-o baltă de sânge; răsturnat peste balustrada stenografelor, Spiru Gheorghiu se afla între viaţă şi moarte; la fel senatorul Barbu Cerna, la două scaune dis­tanţă, şi secretarul Senatului, Virgil Budescu.

Terorismul in Romania (20)

Este instructiv de urmărit pregătirea atentatului de la Senat pentru a cuprinde cu ochii minţii vastitatea acestui imperiu subteran care a fost mişcarea bolşevică. De la bun început trebuie să subliniez că anchetatorii au strecurat şi informaţii eronate, dar într-un mod profesionist: unei părţi a presei i-a furnizat date corecte într-o zi, alteia false, tot în aceeaşi zi, a doua zi inversând situaţia din ziua precedentă, astfel încât cei implicaţi să fie derutaţi şi să se considere cât de cât în siguranţă. Aşa a apărut „chestiunea braţului lipsă al lui Goldstein”: a fost cel stâng sau cel drept?

Terorismul in Romania (19)

Sunt ani buni de când mă preocupă „atentatul de la Senat". A fost o acţiune teroristă, fără dubii, dar ce anume a generat-o? Cine răsfoieşte presa vremii va constata că, aproape zilnic, liniştea statului român şi a locuitorilor săi era perturbată de activităţi teroriste „minore", la acest nivel terorismul ajungând să facă parte din peisajul cotidian.

Terorismul in Romania (18)

Nu am nici un dubiu că motorul conflictului care îi punea faţă-n faţă pe naţionalişti cu antinaţio-nalişti a fost sărăcia, prima con­secinţă a unui război de durată. Deosebirea dintre cele două tabere consta în sinceritate. Ideologia comunistă în inter­pretarea lui Lenin şi a lui Troţki era mistifi­carea ideii marxiste. Pe de altă parte, consti­tuia o noutate ca sistem, cât şi ca regim, nimic clar, coerent; sistemul se construia din mers, empiric. În aceste condiţii, conta doar pretextul. Marx a indexat succint relaţiile românilor cu străinii, iar rezultatul nu este deloc recomandabil celor slabi de înger...

Terorismul in Romania (17)

Se consideră de către majoritatea istoricilor că expresiile ofensatoare şi acuzele cu un pronunţat caracter rasist- argumentate deseori forţat cu păcate biblice - adresate evreilor comunişti, câteodată fără precizarea culorii politice, de către junii patrioţi, - ar fi dovezile certe ale apariţiei extremei drepte în România.

Terorismul în România (16)

Apariţia lui Corneliu Zelea Codreanu în viaţa politică a României Reîntregite s-a întâmplat tot în acest an zbuciumat 1919. S-a în­tâmplat, dar nu a fost întâmplă­toare. A avut două mari motivaţii: 1) ofensi­va armată şi propagandistică a evreilor bolşevici şi 2) teama că autorităţile române nu vor putea să-i ţină piept, militar şi diplo­matic, din cauza puterii financiare a diasporei evreieşti, care transforma orice măsură poliţienească luată împotriva unui evreu, oricât de vinovat pentru săvârşirea unei ilegalităţi, într-un act de antisemitism, alimentând în acelaşi timp cu oameni şi muniţie intervenţiile aşa-numitelor „brigăzi internaţionale", recte „brigăzile diasporei evreieşti". Dificultăţile întâmpinate de români la Conferinţa pentru Pace de la Paris, oglindite în presă, nu îngăduiau dubiul.

Terorismul în România (15)

E necesar să punctăm acum şi câteva dintre „divergenţele" în relaţiile ro-mâno-sârbe indexate sârguincios de George Brătianu în lucrarea „Acţiu­nea politică şi militară a României în 1919. în lumina corespondenţei diplomatice a lui Ion I. C. Brătianu". Şi ele, asemenea proble­melor create de unguri, bulgari (între 1913 şi 1918) şi bolşevici, au generat încordare, teamă, proteste, lărgind considerabil paleta obiec­tivelor de vegheat atât de serviciile secrete, cât şi de acea parte - neinformată - a populaţiei, care suspecta guvernele democratice de lipsă de fermitate.

Terorismul în România (14)

Inainte de a discuta împrejurările apariţiei. şi primele manifestări ale dreptei antibolşevice pe aceste meleaguri, se im­pun câteva precizări pentru a înţelege cadrul politic intern şi, prin sin­cronizare cu acesta, cel extern, care a favorizat-o, fiind limpede că nu a apărut din senin. In zona moldovenească populaţia româno-evreiască se simţea sub asediul evreilor bolşevici, guvernele - liberale ori de orientare liberală - neputând să ia, în numele libertăţii de gândire şi al „opiniei publice internaţionale", măsuri specifice dictaturii.

Terorismul în România (13)

Ar fi eronat să se creadă că în mişcarea comunistă nu a fost picior de român ori că românii erau doar agenţi ai Siguranţei. Au fost şi câţiva români get-beget dacă luăm în calcul documentele, deşi sunt convins că - pentru a nu complica lucrurile - din ele erau excluşi activiştii minori sau cei foarte tineri şi nehotărâţi. Din această cauză numărul lor adevărat nu va fi cunoscut niciodată, fapt care nu permite astăzi o panoramare exactă a situaţiei de facto şi a etnicilor care au aderat, mai mult sau mai puţin convinşi la comunism în anii copilăriei lui.

Terorismul în România (12)

In mai 1919 România se afla în mijlocul preparativelor de război total. Evreii bol­şevici, deşi nu aveau habar de arta războiului, erau în mare majoritate culţi şi inteligenţi. Ideea înconjurării Româ­niei nu avea nimic savant în sine din punct de vedere militar, era suficient să priveşti o hartă pentru a pricepe că a obliga armata română să lupte pe două sau mai multe fronturi însemna să-i disipezi forţele, cu alte cuvinte, să o slă­beşti.

Terorismul în România (11)

In ciuda afirmaţiilor unor istorici, în perioada de agresiune a „comuniştilor maghiari" împotriva Transilvaniei, Bela Kuhn (Cohen) nu era membru al Komintemului. Venise din Rusia încă din decembrie 1918 şi, precum se ştie, a condus personal insurecţia din februarie 1919, în urma căreia s-a ales cu câteva luni de închisoare.

Terorismul în România (10)

Rezultatele sub aşteptări ale exportului de revoluţie, incapaci­tatea menţinerii puterii acolo unde, prin lovitură de stat, bolşevicii instauraseră sistemul şi regimul comunist, duplici­tatea multor revoluţionari înfricoşaţi de poliţie sau de per­spectiva trădării naţiunii din care proveneau au obligat Moscova să depăşească stadiul romantic şi să adopte o manieră pragma­tică.

Terorismul in Romania (9)

Pentru corecta înţelegere a ceea ce s-a întâmplat în Transilvania, Parţium şi Ungaria, a valurilor de sânge creştin (român şi maghiar) care au curs, trebuie repetat faptul că aşa-zisa revoluţie comunistă maghiară a fost actul disperării contelui Karolyi şi nu al tovarăşilor de la Moscova.

Terorismul în România (8)

Planurile de executare a unui genocid al neamului românesc din Transilvania aparţineau ungurilor ardeleni şi se manifestau diferit de la comitat la comitat. Se dorea anularea prin teroare a efectelor Adunării de la Alba Iulia, dis­trugerea încrederii în Consiliul Dirigent, în forţa gărzilor naţionale române şi, indirect, în puterea Armatei Regale Române.

Terorismul in Romania (7)

Ferma convingere a autorităţilor că la 13 decembrie s-a încercat să se declanşeze revoluţia bolşevică în România a condus imediat la luarea unor măsuri drastice în vederea apărării obiectivelor de interes naţional. „Pe ziua de 16 decembrie 1918 - se preciza într-o notă a guvernului - toate stabilimentele şi exploatările indus­triale de orice fel aparţinând statului, judeţelor, comunelor, instituţiilor de utilitate publică supuse ori nu controlului statului, fie particulare (...) au fost trecute sub controlul şi autoritatea Ministerului de Război, prin urmare militarizate, aceasta din punctul de vedere al întregii lor acti­vităţi".

Terorismul în România (6)

În ciuda clişeelor moştenite din istoriografia de după 1948, evenimentele sângeroase petrecute în ziua de 13 decembrie 1918 nu au fost întâmplătoare, cauzate de reprimarea unei oarecare manifestaţii a muncitorilor bucureşteni pentru satisfacerea unor revendicări sociale.

Terorismul în România (5)

Întoarcerea triumfală în Bucureşti a Familiei Regale, la 1 decembrie 1918, a semnificat două lucruri: victoria românilor pe toate pla­nurile, chiar mai mult decât preconizaseră, şi înfrângerea bolşevicilor în spaţiul românesc, o înfrângere neaşteptată pentru biroul politic de la Moscova, care se văzuse stăpân fără probleme în Balcani şi în cen­trul Europei.

Terorismul in Romania (4)

Cum s-a putut deduce din articolele precedente, terorismul nu înseamnă doar un atentat cu bombe (metoda „protestatară" descoperită de anarhiştii evrei din secolul al XlX-lea), luări de ostatici sau oameni împuşcaţi de lunetişti, paleta exprimării sale este vastă, cum este şi cauzalitatea sa.

Terorismul în România (3)

Cum nu am intenţia să scriu o istorie a evenimentelor, ci doar să încerc o proiecţie a acestora pe un fundal deterrminist, evitând cât voi putea clişeele de care este bolnavă istoriografia românească, voi sublinia în continuare acele acte ce au terorizat populaţia - nu numai românească - din cuprinsul statului român, taxând orice rezolvare pripită sau nefirească a acestora de către autorităţi.

Terorismul în România (2)

Sfârşitul lamentabil al misiunii lui Roşal i-a deconcertat pe evreii de la conducerea revoluţiei bolşevice. În ciuda aparenţelor, România se dovedea o nucă tare, mult prea tare pentru a fi îngenuncheată de un simplu comando. De la Brest-Litovsk, Troţki i-a telegrafiat furios lui Lenin în ziua de 31 decembrie 1917 şi i-a cerut să aresteze imediat Legaţia Română şi Misiunea Militară, „precum şi adresarea unui ultimatum guvernului român pentru încetarea imediată a tuturor exceselor".

Terorismul în România

Menţionat sporadic în manualele şi cursurile de istorie a românilor, şi atunci doar când vine vorba de Mişcarea Legionară , acest mijloc de impunere a unui scop politic- terorismul- are o tradiţie cel puţin bimilenară pe acest teritoriu.A recurs la el, de exemplu, Burebista, care a devastat tot ce-i stătea în cale, reuşind să construiască imperiul tracilor prin sânge, spaimă şi intimidare.

Fotografi interbelici

Fotografii Bucurestiilor 2 (1866-1881)

Espectativa „cuzistă” a lui Szathmari a durat cât perioada de interregn, adică trei luni. Deşi scurtă, nu a trecut neobservată. Comenzile au fost direcţionate către Duschek, devenit neoficial fotograful Partidei Naţionale, autoarea revoluţiei paşoptiste, a unirii din 1862, a reformelor din anii 1859-1866, a întronării şi detronării lui Cuza, a aducerii pe Tronul ţării a „prinţului străin” dorit de reprezentanţii moldo-valahi la 1858 în persoana lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen şi a primei Constituţii, care a certificat numele de România dat fostelor Principate Unite.

Fotografii Bucureştilor (1843-1866)

În dimineaţa zilei de 19 martie 1843, rarii bucureşteni alfabetizaţi şi care îşi permiteau să cheltuiască bani pe gazete au putut citi în Vestitorul Românesc, „foaia” tipografului-patriot Zaharia Carcalechi, o înştiinţare care trebuie să le fi stârnit curiozitatea. „Madama  Wilhelmine Priz arată înaltei nobilimi şi cinstitului public că a sosit  în Capitală şi se recomandează precum că face portreturi Tagerotip cu un preţ foarte cuviincios.