Acesta este numărul exact al mesajelor pe care le-am primit în ultima săptămână: 18216. În primul moment, m-am gândit să candidez la Preşedinţie. În al doilea moment, m-am răzgândit.  

Ar fi greu, aproape imposibil să rezum fie şi numai temele abordate. Am încercat. Aproximând legături generoase, care să-mi ofere posibilitatea de a strânge  laolaltă, sub etichete cuprinzătoare, subiecte cât mai multe, am obţinut următoarele: să înaintez Primăriei un proiect de reabilitare a nu ştiu ce, să masacrez personal toţi câinii vagabonzi din Colentina, să scriu despre copiii care (la Răzoare) spală geamurile automobilelor oprite la semafor chiar în spatele poliţistului care se face că nu-i vede, să salvez clubul Steaua, să le dau adresa de e-mail a doamnei din articolul Dezvăluire, să-mi văd de treaba mea că iese nasol, să nu mai râd de femeia-facocer aleasă democratic în fruntea Asociaţiei de locatari, să mă dau jos din copac şi să intru în Mall, să mă duc dracului, să prind curaj a vorbi de Hestugma, să fiu mai aplicat şi mai ştiinţific, să le dau şi lor link-ul de fiecare dată când mai public tâmpenii, să mă uit bine în dulap fiindcă voi avea o surpriză, să mă tund (ceea ce sună bizar, aţi văzut cum arăt?!...), să tai un pom în care au intrat 16 camioane doar în ultima lună, să mă întâlnesc pe bani cu soţia expeditorului (că par băiat cu studii), să ridic o biserică în Elveţia, să-mi adaug CNP-ul lângă semnătură, să pun mâna să astup gropile din asfalt şi să las gargara, să mă las de fumat (aş vrea, nu pot), să mă las de băut (aş vrea, noroc!), să votez cu, să dansez la TV şi să donez câştigul pentru a o ajuta pe Sorina (care e-n Baleare), să dau un sms la numărul cutare (doar 10 Euro) şi să primesc dreptul de a participa la o tombolă în urma căreia voi fi înscris pe lista de aşteptare spre a fi admis ca unul dintre candidaţii la obţinerea unei garsoniere în Pantelimon (75% avans) ori, dacă nu, a unui splendid breloc auriu cu sigla firmei organizatoare, să accesez pagina de web a unui domn care ştie să deruleze festivităţi tari de tot, să sponsorizez un poet din Transnistria, să iniţiez o campanie de încurajare a lecturii în rândul tineretului (ca să afle şi ei cine sunt Octavian Goga, Geo Bogza, Dante, Agatha Christie…), să finanţez construcţia unui lift care să lege Piaţa Romană de Floreasca, să mă alătur unui grup de 1210 artişti care vor să sculpteze Casa Poporului până o fac să semene cu Statuia Libertăţii (aş prefera bojdeuca lui Creangă), să înălţăm o piramidă de cranii în faţa Gării de Nord, să înfiinţăm o bază de antrenament pentru scafandri profesionişti pe lacul Cişmigiu, să dau admitere la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, să iau anticoncepţionale, să particip la o amplă acţiune populară în al cărei cadru 6000 de pensionari vor sări coarda vreme de 4 ore în Piaţa Alba Iulia, să particip la o altă amplă acţiune populară, în al cărei cadru 12000 de preşcolari vor intona Carmina Burana căţăraţi pe troleibuzele liniei 91, să mă dau cu rolele în preajma Cartofului Înţepat din Piaţa Palatului, răcnind “Trădareeee!”, să dorm într-o maşină de Salvare ca să văd cum e, să fiu înmormântat provizoriu în Grădina Botanică, să profit de serviciile oferite de un cabinet stomatologic dotat cu cel mai performant tomograf, să betonez gurile de canal din Militari (fiindcă pe acolo ies noaptea moroii), să verific dacă berea de la un birt din Matache poate fi băută de fiinţe umane, să-mi donez organele unui atelier de pictură (sau unui teatru, ca să-şi facă decoruri), să mă bărbieresc (în semn de protest) doar joia, ca să nu mai mărească ăştia accizele, să aflu pe pielea mea dacă este posibil să traversezi de mai mult de 3 ori la rând bulevardul la Moghioroş fără să treacă peste tine un 4X4 sau un taxi, să calculez dacă Bill Gates ar fi fost mai sărac primind câte un cent de fiecare dată când vedea câte o figură de bou în spatele unui ghişeu din Capitala Patriei noastre, să dau startul la prima ediţie a unui cros pentru handicapaţi desfăşurat prin tunelurile metroului (cu metroul după ei!), să beau 5 litri de apă zilnic (poate mă calmez), să sap la 9 paşi către Sud de semnul “Cedează trecerea” de la Dristor ca să mă conving că este îngropat acolo un dromader, să-mi pun electrozi în căciulă ca să pot vorbi cu Alberto (care a fugit în Bulgaria), să mă deghizez în Coposu şi să mă duc în Parlament, că poate fac ăia infarct şi scăpăm în sfârşit, să arunc din elicopter 5 tone de aspirine la următorul concert de la Izvor, să retez o curcă în două la Ministerul Agriculturii, să fotografiez calul lui Mihai Viteazu de la Universitate şi să constat că în poză iese berbec, să dărâm un spital peste pacienţii dinăuntru ca să înceteze bătaia asta de joc, să cultiv ceai în Herăstrău, să semnez pentru înlocuirea moţului de pe Casa Scânteii cu statuia ecvestră a Anei Pauker, să vând brichete transparente în formă de crucifix la Târgul Artei Populare, să-mi implantez o chestie în ochiul stâng pentru a mă orienta în Vitan (3 luni garanţie şi 25 de rezerve gratuite la livrare), să mă arunc în Dâmboviţa de Bobotează şi să-mi crăp capul de ciment (fiindcă apă nu va fi în râu atunci), să deşir pânza freatică, să-mi dau foc la casă pentru a vedea când îmi oferă Municipalitatea o alta, să mai povestesc despre Antinoghen T., să dansez conga în Palatul CEC, să pun ficuşi la intrarea tuturor bibliotecilor publice, să transport un cangur cu motostivuitorul de la Armenească până la Unirea şi, în fine, să-mi fac insectar.

 Voi fi, prin urmare, deosebit de ocupat în perioada care vine.