In Romania, la sfarsitul secolului XIX exista un numar mic de mijloace de comunicare: posta, telegraful si telefonul. Acestora li se adauga presa scrisa – ziarele si revistele, ca mijloc de comunicare in masa. Aceasta este considerata perioada de glorie a ziarelor, ele fiind principalele mijloace de transmitere a informatiilor. In primul deceniu al seolului XX serviciul postal romanesc cunoste o perioada de avant datorita investitiilor pe care statul le face pentru imbunatatirea sistemului.
Dobrogea este un teritoriu cu o istorie şi tradiţie fascinante despre care, din păcate, nu se ştie aproape nimic. Teritoriul Dobrogei de Nord a fost locuit din cele mai vechi timpuri, existând urme materiale aparţinând paleoliticului mijlociu şi superior (100 000-10 000 i.Hr.)care au fost descoperite la Babadag, Slava Rusă (com. Slava Cercheză), Baia, Beidaud şi Enisala (com. Sarichioi), iar mezoliticului (10 000 - 5500 i.Hr.) la Garvăn şi Luncaviţa.
Populaţia din Dobrogea nu se diversifică numai în funcţie de etnicitate, ci şi după religie, cultură, tradiţii, cutume, care fac din această zonă un areal unic în România, fapt ce-i sporeşte cu atât mai mult fascinaţia.
Iată, am trecut şi anul acesta sărbătoarea patronală a Bucureştilor, Sf.Dimitrie Basarabov. Peisajul cu care ne-a obişnuit ziua de 27 octombrie, aparţine cred Bucureştiului atemporal. Ce-i drept straiele s-au schimbat, dar mulţimea pestriţă ce umple Dealul Mitropoliei, privită dincolo de semnele timpului, este aceeaşi, un furnicar divers de arătări mărşăluind în sus şi în jos: cucoane dichisite, călugări, tineri studioşi, babe, cerşetori, vânzători de temirice-uri, domni bine ori tovarăşi mai jerpeliţi, ţigani şi tigănuşi, bolnavi cu rănile la vedere, evlavioşi, curioşi ori gură-cască, cu toţii magnetizaţi de sfântul din vârful dealului. O zi de praznic cu toată încărcătura ei: cântări, lumânări, vlădici sclipitori, înghesuială, nebuni prooroci, tămâie, colaci, lacrimi, aghiasmă, bâlci, moaşte, clopote, freamăt, odihnă, binecuvântare.
Primele mijloace de transport public, bineinteles individuale, apar in anul 1828 sub forma trasurilor de piata „birje”, termen adus de ofiterii rusi, care erau obisnuiti deplasarii cu trasura. Timp de aproape un secol muscalul (conducatorul trasurii), a fost unul din personajele bucurestene cele mai caracteristice.
Orasul Targoviste se situeaza la limita zonei de contact dintre dealurile de incretire si campie, avand o altitudine de la nivelul marii de 280,52 m. Depresiunea intracolinara in care a aparut si s-a dezvoltat o intensa activitate omeneasca este strabatuta de raurile Ialomita, Ilfov si Dambovita, care a favorizat o locuire timpurie inca din preistorie.
Motto: De multe ori arta e un sanator în care se vindecă rănile pe cari ni le-a dat viaţa…
Intr-un alt eseu[1] am discutat similitudinile dintre cultura şi politica românilor transilvaneni şi realităţile sfârşitului de secol budapestan. La acel moment asemănările au fost fără îndoială accentuate în favoarea argumentului. Totuşi, există şi alte aspecte care merită a fi luate în considerare. Datorită unui aceluiaşi peisaj cultural şi politic împărtăşit, diferenţele au importanţa lor.
[1] Răzvan Pârâianu, “Poets vs. Politicians: Fin-de-Siècle Budapest end the Dissolution of the Transylvanian Romanian Traditional Politics” [Poeţi versus politicieni: Budapesta Fin-de-Siècle şi disoluţia politicii tradiţionale româneşti] în Marius Turda (ed.), The Garden and the Workshop: Disseminating Cultural History in East-Central Europe [Grădina şi atelierul: Diseminând istoria culturală în Europa Centrală şi de Est], (Budapesta: Europa Institut, 1999), p. 76-96.
Datorită diverselor stări de vreme şi de climă, funcţie de poziţia pe care un oraş o ocupă în una din zonele climatice ale Pământului, funcţie de aşezarea lui geografică, de forma reliefului pe care îşi desfăşoară vatra, de gradul de dezvoltare economică pe care îl are, în încercarea de a elabora o clasificare climatologică a centrelor urbane, trebuie să ţinem seama de toţi aceşti factori.
Plecând de la definiţia climatologiei in general putem analiza de ce climatul urban este un tip de climat specific, de unde putem înţelege necesitatea studierii climatologiei urbane.
Climatologia in sens larg este ştiinţa care cercetează starea medie a situaţiilor de vreme caracteristice într-un loc, regiune sau zonă geografică, pe o anumită perioada de timp, ca şi cauzele care le generează.
Lucrarea noastră este, cum uşor poate fi dedus din titlu, dar şi din istoricul preocupărilor noastre, una de antropologie a urbanului. Aceste preocupări ne-au relevat o anume inconsistenţă a metodelor acestei ştiinţe, inconsistenţă ce provine din tinereţea ştiinţei dar şi din particularitatea referenţialului. De aceea, intenţia noastră este, de fapt, o propunere metodologică.
În materialele promoţionale ale filmului lui Cristian Mungiu Amintiri din Epoca de Aur, anunţat a fi lansat pe piaţă, în România, la sfârşitul lunii august-începutul lunii septembrie 2009, revine frecvent, ca un concept sau termen-cheie, sintagma „legende urbane”: „Amintiri din Epoca de Aur îşi propune sa fie o istorie neconvenţionala a comunismului din România povestit in principal prin legendele lui urbane.
Municipiul Piteşti, reşedinţă a judeţulşui Argeş, este situat în partea central-sudică a României, între Carpaţii Meridionali şi Dunăre, în nord-vestul Munteniei.
Prin evul mediu omenirea avea fortăreţe, comunităţi puternice care ştiau să-şi împărtăşească nevoile, să se apere, iar reţelele sociale bazate pe interactiune. Modernitatea ne-a învăţat diverse tipuri de eficientizare dar ne-a adus şi dependenţa de toate mecanismele urbane de accelerare a timpului. “Time is money” se traduce prin nevoia de confort crescut şi de interacţiune care sunt foarte strans relationate cu notiunile de spatiu si timp (fiind doua variabile importante). Traducerea corectă ar putea fi: ‘’cu cât facem mai multe în acelaşi timp, cu atât suntem mai fericiţi, implicit şi mai productivi.’’
Perioada interbelica a fost o perioada in care a luat nastere emanciparea femeii , aceasta trecand de la stadiul de femeie de casa la cel de doamna in societate. In acele timpuri , femeia castigase deja o multime de drepturi: purta pantaloni, putea avea parul tuns, facea sport impreuna cu sotul, se plimba cu bicicleta etc.
Istoria măruntă, a scurtelor poveşti, a intâmplărilor de tot felul, este tot mai căutată de istoriografi dar mai cu seamă de cititori. Pemtru orăşeklul de odinioară Piatra Neamţ, o problemă importantă era determinată de frecvenţa calamităţilor. Incendiile şi inundaţiile au ameninţat oraşul în permanenţă.
Se spune ca haina nu face pe om, dar totusi modul in care o persoana se imbraca, poate spune multe despre personalitatea ei. Voi analiza astfel aparitia in societate a persoanelor ce fac parte din high life.
Mediul urban românesc, în prima jumătate a secolului XX, reprezenta suma acumulărilor anterioare, cu oameni, valori şi instituţii formate într-un ritm divers de dezvoltare şi cu specificităţi zonale. Romanul, ca oraş de provincie, dar şi reşedinţă de judeţ oferea, în această perioadă, o imagine complexă, dinamică, cu un mozaic uman, rezultat atât al vieţuirii în spaţiul urban de mai multe generaţii, al coexistenţei mai multor etnii (armeni, evrei, greci, ţigani, rusi – lipoveni), cât şi a schimbărilor rapide petrecute în viaţa economică, socială, politică şi familială, sub impactul modernizării.
Istoria umana prezinta schimbari de diverse forme. Acestea nu se fac, insa, totdeauna in acelasi ritm. Exista perioade de schimbari vertiginoase si perioade de relativa stabilitate. Din vremurile stravechi pana in cele moderne, ritmul schimbarilor semnalate in istorie a fost relativ lent. Dar de la epoca revolutiei industriale incoace, ritmul acesta a devenit tot mai intens, iar in ultimele decenii s-a accelerat atat de mult, incat omul nu il mai poate urmari. Schimbari care se realizau in trecut pe durata a secole intregi, au loc astazi in cateva ore.
Abordarea acestei teme are ca scop evidenţierea efectelor multiculturalităţii şi multietnicităţii prin intermediul world music-ului. Accentul este pus pe nevoia individului de a comunica, de a cunoaşte, de a se exprima prin cultură şi de a-şi forma o identitate culturală. Muzica lumii conturează gradul de acceptare şi pe cel de accesibilitate către celălalt.
Istoria antropologiei în România, arată o direcţie clară spre cultură şi culturalism. Antropologia romanească este o antropologie culturală. Naşterea sa este legată de emergenţa „statului naţiune” modern. Acest actor politic avea şi are nevoie oriunde de un capital cultural comun şi de coerenta. De unde rezultă un proces de « inventare a tradiţiilor », referindu-ne la E. Hobsbawm & T. Ranger. Producţia unui capital cultural, era şi mai importantă în cazul Romaniei, dată fiind poziţia sa istorică la marginea imperiilor.
Una dintre obsesiile comunismului a fost timpul, cel de care este legată schimbarea, căreia îi era subordonată fiinţa, cea care în schimbările succesive din viaţa sa pe care si le asuma şi în care este de fiecare dată ea însăşi, la care ca fiinţă socială contribuie, participă şi trăieşte în schimbările operate în curgerea timpului şi care are amintiri. Fiinţa nu trece de una singură prin schimbările şi modele timpului, ea este în această lume alături de ceilalţi. Acesta este timpul înţeles ca temporalitate, un anumit moment dat al timpului, unic, ale cărui condiţii şi forme materiale şi spirituale sînt irepetabile şi la care nu ne putem întoarce decît ca memorie.
NECESITATE DE EXPRIMARE, AFILIERE, APARTENENTA
- subculturi –
Viata sociala, ca factor de influenta a exprimarii libere :
Inceputurile vietii sociale si mai ales a vietii sociale in Romania, presupun existenta unui set de regului clar stabilite, cum ar fi casatoria precoce, familia de dimensiuni mari, caracterizata prin stabilitate si stranse legaturi materne si mai ales lipsa divorturilor. Odata cu industrializarea, apar o serie de factori care schimba modelul de familie. Se pune accent diferit fata de trecut pe elemente precum : industrie, comert, educatie, igiena, circulatie, rolul statului in societate, etc.
Cum unii designeri spun ca actuala moda feminina iese din hainele trendy si se intoarce, in spirala si in versiunea mai lejera, spre anii '20, am gandit sa scuturam de praf o fila din moda interbelica a unor vremuri boem – libertine.
Pot spune ca am avut o copilarie normala. Agitata, dar normala. M-am nascut in anul 1986 si fac parte din ultimele, poate chiar ultima generatie a copiilor cu “cheia la gat”. Tin minte ca era o cheie de culoare argintiu foarte spalat, si avea un snur facut dintr-un siret visiniu. Parintii mi-au spus ca inca de la varsta de 4 ani eram cu cheia la gat si ma jucam in fata blocului, pe vremea cand terenul de joaca era din nisip, si nu facuse inca cunostiinta cu noile tendinte de “accesorizare” a localitatilor cu dale. Ulterior acest loc de jocaca a fost transformat in locuri de parcare.
Sinceritatea face parte din acele virtuţi care alunecă pe sub om, a fi sincer în zilele noaste devine dificil. Convenţiile sociale, politica sau timpul liber sunt cateva ramuri în care a spune adevărul nu este întotdeauna recomandat.
Ce este tramvaiul ,daca nu un mediu de interactiune sociala ,vazut ca un ,,spatiu public" in sensul determinarii unor comportamente dar si prin relatia bisensuala in care este constituit insasi de necesitatile utilizatorilor?
"E bizantină şi apuseană, trândavă şi vioaie, zâmbitoare şi posomorâtă, dornică de schimbări şi înfiptă în trecut. (...) De-a lungul ei, fără orânduială, aproape fără rost, se înşiră palate şi magherniţe, case de ţară şi zgârie-nori, curţi şi grădini, morminte şi biserici. Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mişcătoare în silinţele ei de a face din atâtea contraste puţintică armonie. Şi poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru."
Gheorghe Crutzescu
Scriitorii, actorii, plasticienii, mediul artistic si cultural in general, au atras intotdeauna atentia, fie admiratie, fie dezaprobare, dar in mod sigur interes, prin stilul de viata boem, prin vizibilitate si contributia importanta la viata orasului. Ei constituie o categorie aparte a umanitatii urbane, din randurile careia o serie de exponenti s-au ridicat si au lasat urme importante in istorie. Modul in care ei isi petreceau timpul, dimensiunea cu precadere publica a existentei lor, intalnirile si discutiile nesfarsite “la un pahar”, reprezentau secvente de viata colorate dar linistite si modeste, departe de luxul si stralucirea specifice vietii mondene de astazi.
Uniforma reprezinta un set de obiecte vestimentare standard purtate de membrii unei organizatii in cadrul activitatilor desfasurate de organizatia respectiva. Aceasta are atat o valoare functionala, practica cat si o valoare simbolica, abstracta .
Uniforma a fost inventata inca de timpuriu, ca o forma de distinctie, de diferentiere a unor persoane , grupuri fata de restul membrilor societatii (ex: sefii de trib aveau tinute specifice care sa le evidentieze rolul si pentru a fi recunoscuti cu usurinta ) . Uniformele au fost utilizate pentru a sublinia apartenenta anumitor indivizi la grupuri specifice (ex: membrii anumitor triburi aveau vestimentatii specifice care sa ii diferentieze fata de alte triburi).
dr.Adrian Majuru
drd.Andriana Scripcariu
drd.Andreea Răsuceanu
Cartierul Mântuleasa este unul dintre segmentele vechi-rezidenţiale ale Bucureştilor încă de la începutul secolului XX. Principalul obiectiv al acestui demers este acela de a sensibiliza opinia publică dar şi factorii decidenţi faţă de soluţiile de regenerare urbană, care ar putea fi articulate în spaţiul amintit. Aceste soluţii sunt construite pe un eşafodaj istoric şi uman deopotrivă.
e. Casa Simion Georgescu
Este situată pe colţul străzii Mântuleasa cu str.Romulus, la actuala adresă Romulus nr.1. Simion Georgescu, proprietar al unui lot mai extins ce îngloba şi actuala locaţie Romulus nr.3, cere în 1888 autorizaţia de a ridica o casă cu „unu etagiu (parteru) de zidu masiv”[1].
[1] PMB – Serviciul tehnic, dosarul 29/1888, p.110, casa din str.Romulus nr.3
dr.Adrian Majuru
drd.Andriana Scripcariu
drd.Andreea Răsuceanu
Cartierul Mântuleasa este unul dintre segmentele vechi-rezidenţiale ale Bucureştilor încă de la începutul secolului XX. Principalul obiectiv al acestui demers este acela de a sensibiliza opinia publică dar şi factorii decidenţi faţă de soluţiile de regenerare urbană, care ar putea fi articulate în spaţiul amintit. Aceste soluţii sunt construite pe un eşafodaj istoric şi uman deopotrivă.
Lucrarea de faţă porneşte de la observaţia că mall-ul ocupă un loc important în existenţa românilor şi îşi propune să identifice semnificaţiile pe care acest spaţiu le-a dobândit în societatea românească, pe parcursul adaptării acestui model occidental la realităţile României postcomuniste. Prin aceasta se urmăreşte, de fapt, încercarea de a redacta o posibilă istorie a mall-ului în România, printr-o consemnare a modelelor şi structurilor comerciale specifice acestei regiuni geografice, în contextul istoric care le-a făcut posibilă existenţa, până în 1989, precum şi a modului în care societatea românească, influenţată de experienţele avute, a primit, a înţeles şi a adaptat ideea de mall, după 1999 (data deschiderii primului centru comercial de acest fel din ţara noastră).
Persoanele marginale şi grupurile marginale sunt atestate în cele mai vechi documente scrise ale omenirii şi apar mereu în centrul puternicelor contradicţii sociale, politice şi morale până în ziua de astăzi, având o raportare clară la un univers antropologic urban cu totul particular.
