Forum
Parerea ta conteaza! Vino alaturi de noi pe forum pentru a discuta despre Bucuresti
Viziteaza
Stiati ca primul automobil adus in Bucuresti a fost un PEUGEOT ? Acest lucru se petrecea in 1889, iar proprietarul "trasurii fara cai" era baronul Barbu Bellu, fost presedinte al Tribunalului Ilfov si fost ministru al justitiei.
Acest model, produs de Armand Peugeot doar in 4 exemplare, fusese proiectat de Leon Serpollet si a fost prezentat la Expozitia Universala de la Paris din 1889. Automobilul era actionat de un motor cu aburi de 4 CP.
Stiati ca...?
În 1936, prefectul Bucureştiului a cerut regelui Carol al II-lea să închidă Casa Capşa, deoarece, în concepţia sa, aceasta era „locul tuturor răutăţilor”, făcând aluzie la discuţiile care erau purtate aici. Carol însă, a refuzat cu umor cererea.
MedicinaAlimentatie - alimente Organismul omului e o maşină în care combustibilul îl formează alimentele.Arderea alimentelor în organism produce energia vieţii.Arderea se produce din contactul ţesuturilor cu oxigenul venit de afară.
Parteneri oficiali
Medicpentrutine.roInteligenta are mai multe fete: cum ne atingem potentialul? Teoria inteligentelor multiple a pus in atentia publicului larg posibilitatea existentei mai multor tipuri de inteligente, descoperirea inteligentelor mai dezvoltate si a celor mai putin dezvoltate dintre acestea si faptul ca avem stiluri de invatare distincte ce necesita abordari diferite, particularizate pe toata durata procesului de educatie si formare.
![]()
Ars eroticaDespre prostitutie Prostituţia între sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea : de la plăcere la sifilis şi înapoi.
Prima paginaMitul peşterii - Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969 Propun prin acest articol o altfel de citire a romanelor, filmelor sau pieselor de teatru pe care le considerăm capodopere de gen şi pe care dorim să le recitim sau să le reascultăm.
|
Arhiva rubrici » Bucurestii in istorie » Terorismul în România (10)Rezultatele sub aşteptări ale exportului de revoluţie, incapacitatea menţinerii puterii acolo unde, prin lovitură de stat, bolşevicii instauraseră sistemul şi regimul comunist, duplicitatea multor revoluţionari înfricoşaţi de poliţie sau de perspectiva trădării naţiunii din care proveneau au obligat Moscova să depăşească stadiul romantic şi să adopte o manieră pragmatică.Trecerea nu va fi uşoară, trei ani mai târziu Lenin vorbind în termenii pe care îi folosise în 1919: „Noi avem o armată comunistă în lumea întreagă. Ea este încă puţin instruită, puţin organizată. A uita acest adevăr sau a refuza să-1 recunoaştem ar aduce cel mai mare prejudiciu cauzei noastre. Trebuie ca, de-o manieră concretă, combătând cu cea mai mare prudenţă şi vigoare, studiind experienţa mişcării noastre proprii, să instruim convenabil această armată, s-o organizăm adecvat, s-o supunem probei prin diverse manevre, în diverse lupte, în operaţii ofensive şi defensive. Fără această şcoală lungă şi dură victoria este imposibilă". Profit de acest citat, preluat din lucrarea „Moscova, Kominternul, Filiera Comunistă Balcanică şi România (1919-1944)", redactată de istoricul Marin C. Stănescu în colaborare cu Gheorghe Neacşu, pentru a sublinia faptul că activitatea Kominternului în spaţiul românesc nu numai că nu a fost ignorată, ci se bucură de o „binemeritată" atenţie. Revenind la anul 1919, asupra lui insist dintr-un motiv bine întemeiat. Atunci, o dată cu înfiinţarea României Mari, a fost pusă în scenă şi acţiunea de distrugere a acesteia (de către agenţii secreţi ai Kominternului); mai departe vom vedea cum şi prin ce mijloace. În zilele de 2-6 martie 1919 s-a ţinut la Moscova primul congres al mişcării bolşevice. Atunci s-au pus bazele Kominternului, act descris cu lux de amănunte în lucrarea citată mai sus. Din această cauză voi sublinia alte aspecte, de fapt pe acelea circumscrise temei de faţă. Trebuie arătat, înainte de orice, că Internaţionala Comunistă a fost concepută ca o organizaţie secretă, să-i zicem ca o masonerie roşie, cu două feţe: una vizibilă comuniştilor de rând şi poliţiei, alta, elitistă, cunoscută doar de rabinii roşii de la Moscova, Lenin, Troţki şi Zinoviev, rezervată susţinerii imperialismului sovietic chiar de unele mari personalităţi din întreaga lume, oameni recrutaţi prin veşnic tânărul şantaj ori datorită vederilor politice şi care populează, spre stupoarea cititorului, cartea intitulată sugestiv de Stephen Koch „Sfârşitul inocenţei". Astfel, Moscova împuşca mai mulţi iepuri deodată: scăpa de grija infidelităţii membrilor aşa ziselor partide comuniste, fără să-i mai pese dacă sunt falşi, duplicitari sau incapabili, putea să-şi sacrifice în voie agenţii pentru a induce poliţia în eroare sau pentru a teroriza opinia publică şi clasa politică a unui stat, avea posibilitatea să sape în mare taină la temelia fiecărei ţări, chiar din preajma Tronului sau a preşedintelui „capitalist", să dea o mână de ajutor transformării naţionalismului în extrema dreaptă, în vederea declanşării vreunui război civil pe care apoi să-1 gestioneze după pofta inimii etc. Iată sensul real al creării Kominternului, desprins doar după o analiză temeinică a cauzelor izbucnirii „revoluţiilor" comuniste şi a susţinătorilor „din clasele de sus", cum au fost, în România anilor 40-50, Elena Lupescu, Mihail Sadoveanu, Petru Groza şi mulţi alţii, inclusiv legionari de frunte, nici unul, cum este uşor de bănuit, „trădat" de documente. Pentru conspirativitatea Kominternului „elitar", Moscova a reuşit să facă mult zgomot în jurul celui „ordinar", pe care 1-a structurat în secţii deosebit de active, de la cea dedicată controlului pseudo partidelor comuniste până la cea punitivă, formată din veritabile „echipe ale morţii". Principiul acţiunii era simplu: dacă vreun agent curier, în majoritatea cazurilor evreu, era prins (deseori actele erau pierdute intenţionat) cu documente „compromiţătoare" asupra lui, dacă o acţiune teroristă se sfârşea rău pentru agent sau pentru echipa de criminali, aceasta însemna publicitate şi totodată teroare prin intermediul presei, un imbold pentru naţionaliştii extremişti să-i atace pe evrei şi să acuze democraţia liberală de filo-iudaism şi, în sfârşit, disciplinarea „prin înfricoşarea comunistului de rând" a respectivei filiale bolşevice. „Avem nevoie de un partid comunist cu o disciplină de fier, de o organizaţie internaţională din acelaşi metal. Nu există alte mijloace pentru războiul civil pe care îl vom întreprinde"! - s-a spus în chiar ziua înfiinţării Autor: Emanuel Badescu Afisari: 52 |
Autentificare
Cautare
Cele mai noi articole
Cele mai citite articole - 30 zile
Semnale editorialeParusi
Captiv in inutilcomertul -paradoxal! sexul vinde bine. intoteauna!
Foloasele ratiuniiUnivers(al)itatea bucuresteana Pentru unii, este un simplu cod al intalnirilor, un punct de reper: „La Universitate”, este un „centru de interese” al mediului business, un spatiu de socializare pentru tineri, fie ei elevi sau studenti, amici sau indragostiti.
Calea JustitieiJuridicul la feminin Nu este deloc originală asocierea zilei de 8 Martie cu o discuţie despre discriminare. Dar alegerea unei căi deja bătătorite nu se face numai din lipsă de inspiraţie, ci şi din dorinţa de a obţine un răspuns la o întrebare „veche şi nouă” totodată: mai este discriminarea pe criterii de sex o problemă a epocii în care trăim?
Eco-CivitasMult zgomot pentru nimic - Poluarea fonica din Bucuresti Conform datelor puse la dispozitie de autoritati traficul este in proportie de 80% principala cauza a poluarii fonice din Bucuresti.
Pache nr 33atunci cand mi-am tradat mustata mi-am taiat pentru intaia data mustata
Detectiv printre umbreDestinul dramatic al strazii Antim Strada Antim din Capitala are o poveste aparte, printre celelalte strazi afectate de tavalugul demolarilor din anii ’80 in zona Centrului Civic.
Puncte de fugaRememorari (secunde) Povestea cimitirului Bellu poate fi usor pusa cap la cap din insemnarile referitoare la el din volumul “Cronologia Bucurestilor” intocmit de Gheorghe Parusi. Conform acestor insemnari , in jurul anului 1830 , incep sa se faca inhumari in gradina lui Barbu Bellu, situata la acel moment in afara orasului.
Psihanaliza cotidianuluiIndecenţă şi defect psihic Ce mă enervează cel mai mult la spaţiul social din România zilelor noastre nu se referă atît la corupţia, meschinăria, minciuna, bigotismul şi intoleranţa acestuia, ci la vădita lipsă de stil a practicanţilor tuturor racilelor enumerate mai sus. De altminteri, sînt perfect conştient că natura umană este în linii mari cam aceeaşi pretutindeni în lume, la orice meridian şi paralelă. Omul e om şi la Paris, şi la Tokyo, şi la Tirana şi la Washington. Natural că şi la Bucureşti, însă în oraşul de pe Dîmboviţa, metaforă în mic a întregii Românii, parcă prea s-au concentrat cultivarea lipsei de măsură şi dispreţul faţă de o conduită civilizată şi morală minimă.
Cogito ergo sumEvenimente cu 9…(1) Matei CovrigCiteste tot
CocktailTRIST... Trista e totul, trista sunt si eu...
Point IT Blog
|

























