Stiati ca primul automobil adus in Bucuresti a fost un PEUGEOT ? Acest lucru se petrecea in 1889, iar proprietarul "trasurii fara cai" era baronul Barbu Bellu, fost presedinte al Tribunalului Ilfov si fost ministru al justitiei.
Acest model, produs de Armand Peugeot doar in 4 exemplare, fusese proiectat de Leon Serpollet si a fost prezentat la Expozitia Universala de la Paris din 1889. Automobilul era actionat de un motor cu aburi de 4 CP.
Stiati ca...?
Tabacarii care au dat numele lor unei strazi din preajma manastirii Radu Voda (sectorul V) formau o breasla veche si puternica, ce a avut un rol activ in timpul revolutiei de la 1821 si a celei de la 1848?
MedicinaAnthrax E o bubă mare, un "buboiu" mare compus dintr-o adunătură de mai multe foruncule.El e produs de o infectare a pielei prin "stafilococi" ca şi forunculul.Buboiul de mărimea unui ou e roş, aprins, umflat, dureros şi într-un moment dat sparge lăsând să se scurgă din diferite deschideri, puroiu.Se iveşte de obiceiu la ceafă, spate, fese.
Parteneri oficiali
Medicpentrutine.roBucurati-va de pastele fainoase, fara a lua in greutate In ultimele decenii, cresterea nivelului de viata in tarile industrializate s-a tradus printr-o scadere importanta a consumului de fibre.
Micul bucuresteanCASE MEMORIALE În patrimoniul cultural al Bucureştilor există doar câteva case memoriale: Arghezi, Bacovia, Călinescu, Minulescu, Rebreanu şi Gala Galaction, aflate în administraţia Muzeului Naţional al Literaturii Române.
Religie1 august: Începe postul Sfintei Maria Ultima zi când credincioşii mai pot mânca “de dulce” înaintea Postului Adormirii Maicii Domnului este pe 31 iulie, de lăsata secului. Urmează o perioadă de înfrânare ce durează două săptămâni, pâna la 15 august, şi care este asemănătoare, ca rânduială, cu Postul Paştilor. MateescuCiteste tot
|
Arhiva rubrici » Cocktail » Literatura generaţiei ’30 şi spiritualitatea ortodoxăAnii ’30 reprezintă o perioadă bine determinată în istoria culturii şi literaturii române, mai ales prin puternica opoziţie dintre scriitorii care îmbrăţişau doctrina lovinesciană şi grupul tinerilor de la „Cuvântul”, „Kalende” sau „Gândirea” care se declarau reprezentanţii unei generaţii fundamental deosebită de predecesorii săi, în special prin viziunea puternic spiritualizantă asupra vieţii şi culturii. „Noua spiritualitate” pe care tânăra generaţie a încercat s-o impună prin numeroase articole programatice se caracterizează prin întoarcerea la ortodoxie, singura în măsură să exprime identitatea poporului român. Cu toate acestea, produsele literare ale acestor tineri susţinători transcendenţa ortodoxă, nu ilustrează o astfel de atitudine, aşa cum o demonstreză cei mai puţin entuziaşti. Acest punct de vedere îl împărtăşesc personalităţi precum Şerban Cioculescu, Nicolae Iorga, E. Lovinescu sau chiar reprezentanţi ai generatiei precum Mihail Polihroniade ori Mihail Sebastian. Părerile contradictorii sunt cuprinse în ancheta realizată de revista „Tiparniţa literară” în numărul 2 din 1928. Mihail Polihroniade consideră că spiritualitatea în cauză nu este altceva decât un misticism greu de definit şi limitat doar la nivel teoretic, iar Sebastian e de părere că noua spiritualitate e insuficient conturată, dar se poate totuşi vorbi despre o oarecare unitate a condiţiei sociale şi intelectuale a „tovarăşilor de scris şi vârstă”: „Întrucât însă o cultură se caracterizează nu numai prin spiritul ideilor sale, ci şi prin tehnica de viaţă a acestora, prin sensul lor pragmatic, prin mecanica socială a realizărilor, întru atât fac parte dintr-o generaţie cu tovarăşii mei de scris şi vârstă. Expresia acestei întâlniri şi valabilitatea ei culturală? O etică a noastră şi mai ales o solidaritate intelectuală.” E. Lovinescu apreciază „noua spiritualitate” şi „îndemnurile” ortodoxe drept lipsite de autenticitate, iar violenţa din „Manifestul crinului alb” nu reprezintă decât „exerciţii de misticism stilistic”: „Dar d. Nichifor Crainic e un mistic de dinainte de război; trei tineri de după război fac exerciţii de misticism stilistic într-un manifest, în care adversarii sunt trataţi de «proşti», «prostuţi», «mai proşti decât prostuţi» sau «boi înspăimântaţi de orice noutate». Din alăturarea acestor texte nu putem scoate indicaţii asupra sincerităţii acestei spiritualităţi, întrucât violenţa nu poate fi o dovadă, dar veche sau nouă, expresia ei e identică – şi se integrează în aceeaşi insuficienţă a adevăratei «spiritualităţi».” Creaţia literară – evadare din absenteismul moral şi expresie a libertăţii Şerban Cioculescu mută discuţia din planul ideologic în cel literar, considerând că misticismul tinerei generaţii nu este altceva decât un amalgam de surse livreşti disparate, în care ortodoxismul se amestecă armonios cu Asia, teosofia, ocultismul, metapsihica sau neotomismul. Toate aceste surse trimit către „haosul” spaţiului balcanic, în condiţiile în care traiectoria spirituală a poporului român ar trebui să fie spre Europa şi să se bazeze pe autonomismul şi intelectualismul în gândire: „Dacă tineretul în plină creştere şi pubertate ar avea un rol decisiv în orientarea culturii româneşti, ne-ar orienta în haos şi ne-ar integra în sud-estul european, bulgăresc şi bizantin, în[1] stepa rusească şi în Asia misterelor orfice; (...) Pentru evadarea din cumplitul absenteism moral care ne înăbuşe, preconizez demnitatea eului liber şi autonom, condus de intelect, «unicul garant al libertăţii» interioare şi colective.” În ceea ce priveşte impregnarea spiritualităţii ortodoxe în literatură, acelaşi Şerban Cioculescu, comentând într-un articol din „Viaţa literară”, „Un «Itinerariu spiritual»”, dimensiunea spirituală a experienţialismului tinerei generaţii, constată, pe lângă talentul scriitoricesc al tânărului Eliade, neconvingătoarea demonstraţie pe care acesta din urmă o face asupra „superiorităţii morale a ortodoxiei”. În viziunea sa, spiritualul se caracterizează prin intelect şi raţiune, valori care transcend operele literare din toate timpurile. Spiritul nu poate avea nicio nuanţă religioasă, mai ales când este infestat şi de „sentiment” şi „vital”: „Spiritul, privit din punctul nostru de vedere, materialist, monist – sau mai exact intelectual – este o exaustie, o ardere la temperatură înaltă, transcendând materia fără a i se opune. Intelectul, sau raţiunea, sau spiritul, n-are nicio finalitate utilitară, nici chiar aceea a mântuirii noastre.” Spiritualul este un sens pe care omul îl imprimă existenţei Replica lui Eliade contrazice concepţia potrivit căreia spiritul este de natură pur intelectuală. Spiritualul este un sens pe care omul îl imprimă existenţei, din care rezultă un echilibru „între potenţele conştiinţei fiziologice şi cele pur spirituale”[2]. Din această perspectivă, ortodoxia este „acel sens sublim al omului şi vieţii la care se ajunge fie pe cale mistică (experienţă individuală), fie pe calea etică (experienţă de limitare a individului); fie prin contact cu Dumnezeu, fie prin contact cu umanitatea. Şi cred că la ortodoxie se vor opri cei mai mulţi din ultima generaţie pentru că ortodoxia rezolvă antagonismul dinamic dintre Iisus şi Apollon – Dionysos; (...)”. Aşadar, sensul religios al existenţei, în viziunea lui Eliade, implică o deplină armonizare a „duhului” şi a „cărnii”, ideal realizabil doar în matca ortodoxiei. Interesant de stabilit compatibilitatea consideraţiilor lui Eliade asupra spiritualităţii ortodoxe cu viziunea religioasă asupra existenţei, exprimată de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, exemplificată de aceştia şi de Biserică, urmând modelul Mântuitorului Hristos Însuşi. Printre personalităţile literare ale timpului cărora li s-a atribuit statutul de reprezentanţi ai tinerei generaţii, puternic marcată aşadar de amestecul de misticism şi experienţialism, se numără Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Mihail Polihroniade, Petru Comarnescu, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu şi mulţi alţii, care în ciuda diferitelor orientări ideologice, politice sau literare, se caracterizează printr-o viziune extrem de subiectivă şi deloc normativă asupra societăţii şi culturii, a abordare „autentică” şi angajantă a realităţii. Ortodoxismul este o atitudine ce se regăseşte în numeroase manifeste sau scrieri cu caracter polemic, este o nuanţă a noii atitudini în cultură şi literatură, de o altă configuraţie decât ortodoxismul practicat de „Gândirea” şi Nichifor Crainic, uşor identificabil în scrierile lui Vasile Voiculescu sau Lucian Blaga. Rămâne de constatat dacă atitudinea ortodoxă se regăseşte în scrierile tinerilor generaţionişti sau nu este altceva decât o componentă oarecare în amalgamul de „misticisme” al scrierilor programatice.
[1][1] Şerban Cioculescu, „Viaţa literară”, an III, nr. 86, 26 mai 1928. [2] Mircea Eliade, „Viaţa literară”, nr. 87, 9 iunie 1928. Autor: Valentina Spataru Afisari: 301 |
Autentificare
Cautare
Cele mai noi articole
Cele mai citite articole - 30 zile
Semnale editorialeUbicuitatea istoriei Expresia clasică ne spune că istoria este scrisă de învingători. Faptul că este şi o istorie a învinşilor, tot romanii au spus-o prin eroul lor Mucius Scaevola şi cuvintele sale «Vae Victis»! Dar istoria pare a călători cu ajutorul unor tehnologii avansate şi care, de fapt aparţin pe deplin naturii umane.
Unghiul mortLegile lui Murphy -Birocratie management Legile comitetului
Foloasele ratiuniiRelatiile publice semnalizeaza Cumintind verbul si rostuind substantivul, departe de limitele naturale, de pragul superior, cuvantul isi gaseste semnificatiile reale intr-un ideal creat de contexte.
Eco-CivitasGradinile verticale la indemana tuturor Gradinile verticale incep sa isi faca aparitia in spatii publice, birouri, sali de asteptare . Ele sunt menite sa fie o incantare a privirii dar si o sursa de oxigen si de buna-dispozitie. Sunt practice si necesita foarte putin spatiu. Cromatica variata si tonurile de verde au efecte benefice asupra starii noastre de spirit. Daca ati fost cucerit de toate aceste avantaje ale conceptului, aflati ca puteti transforma orice coltisor sau spatiu liber din casa intr-o adevarata gradina verticala.
Puncte de fuga2 scrisori pierdute Ambele erau adresate aceleiasi persoane , un anume “ sublocotenent Ioan B. Ionescu”, si ambele aveau pe partea ilustrata imagini cu starelete hollywoodiene din anii 30 , aceeasi perioada in care fusesera si trimise. Nu auzisem inainte de Anita Page si nici de Clara Bow, insa cautari minimale pe internet mi le-au relevant ca exponente ale perioadei interbelice in filmul mut de peste ocean.
Psihanaliza cotidianuluiRitual şi creativitate Ritualizarea comportamentului este una dintre principalele coordonate ale umanităţii omului. Comunicînd, o facem recurgînd la stereotipii şi reflexe atitudinale. Destul de rar se întîmplă să punem la bătaie resursele de spontaneitate cu care sîntem dotaţi.
Cogito ergo sumAlimentația romană și Fast food-urile din orașul Pompeii Până în perioada imperiului, romanii consumau un tip de fiertură din mei sau făină de grâu cu tărâțe. Abia în perioada imperiului, pâinea a început să devină un aliment important. Aceasta era preparată din orz. În propriile case, romanii făceau lipie.
Cocktailpaysans du Danube Ne grăbim. La frontieră, constatând că vorbesc destul de bine pe limba dumnealui, un grănicer francez cu zâmbet pişicher mă întreabă unde mergem.Îl informez cu politeţe că echipajul nostru se îndreaptă spre oraşul luminilor.
Excogitaţiile râtanului salonardExcogitaţii autumnale Octavian PerpeleaCiteste tot
Comision zero
Point IT Blog
|
































