In anii ‘40-‘50, plimbarea avea motivatii diferite, mult mai apropiata de promenade, era vazuta ca pretext de intalnire, asociind strazii o intrebuintare diferita, aceea de spatiu de reprezentare, de exprimare a libertatii de comportament firesc. Considerand chiar dorinta oamenilor de a fi la curent cu influentele occidentului, strada nu era legata indisociabil de elementul comercial, iar contactul interpersonal era inca un mod placut de a trai orasul. 

Evolutia societatii a suferit apoi o schimbare brusca a directiei, care i-a influentat puternic si iremediabil caracteristicile. Schimbarea regimului politic,prin implicatiile directe la nivelul societatii – supraveghere constanta a oamenilor, controlul total la nivelul planificarii si amenajarii spatiului locuirii – a dus la o schimbare a mentalitatilor si a modului de a percepe orasul.

Tot ca o consecinta a noului regim politic, se poate numi si reducerea drastica a micilor intreprinzatori, proprietari de magazine, care ofereau elemente de noutate in ambianta strazii. Acest fapt pare o contradictie; afirmand,mai intai, avantajul detasarii vietii urbane de comert, absenta micilor magazine este vazuta acum ca o saracire a strazii. Totusi, acest tip de comert nu trebuie vazut aici ca o activitate de schimb propriu-zisa, ci trebuie inteleasa ca o oportunitate de interactiune intre locuitori si comercianti. La vremea respectiva, marile magazine erau putine la numar, iar majoritatea era formata din negustori, care isi cunosteau marfa, care putea deveni pretext de discutie.

Totodata, evolutia tehnologiei, reprezentata in spatiul urban de cresterea mobilitatii, a dus la raspandirea folosirii automobilului, si implicit a modificarii acestui spatiu. De fapt, perceperea strazii ca spatiu de trecere a fost incurajata si de modalitatea mecanizata de deplasare.

Inaintand in timp, dupa 1990, dezvoltarea comertului si consumului, relationate cu folosirea pe scara larga a reclamelor  - ca imagini impuse – in spatiul urban, duc la o altfel de perceptie a strazii; cadrul se schimba si isi schimba si regulile de intelegere. Dupa cum observa Guy Debord, relatiile interpersonale nu mai sunt directe, ci mijlocite de imagini: “Spectacolul nu este un ansamblu de imagini, ci un raport social intre persoane, raport mijlocit de imagini.[…] spectacolul constituie modelul actual al vietii dominante la nivel social.” (2001, 40-41) Spectacolul, asa cum sustine, se manifesta predominant in spatiul urban, favorizat fiind de un alt process care are loc tot in aceasta perioada – privatizarea spatiului urban: “Privatizarea este un instrument de schimbare a echilibrului intre sfera privata si cea publica la nivel global. Totusi, privatizarea are efecte de fond la nivel local.” (Taipale 2009, 154); se realizeaza astfel o detasare a locuitorilor de spatiul urban,pentru ca il simt strain, pentru ca nu mai poate fi influentat de ei, pentru ca simt ca nu le mai reprezinta aspiratiile, ci le impune dorinte si comportamente. 

Acum, plimbarea este indisociabil legata de actiunea de a cumpara; strada  a devenit un loc nesigur,chiar periculos, ceea ce a facut sa se mute in locuri securizate, climatizate,si cu o concentrare mare de magazine – in mall! Strazile,si spatiul public in general, au devenit suportul advertising-ului, ceea ce le face sa apartina din ce in ce mai putin sferei publice,si din ce in ce mai mult sferei private.

Aspectul strazii s-a schimbat din cauza administrarii neunitare si nepasarii, iar zonele centrale cuprind imagini ale periferizarii. Mai mult, diferentele dintre culturile si subculturile existente, pe fondul unei nemultumiri generale, duce la reprimarea necesitatii de comportare fireasca.