Stiati ca primul automobil adus in Bucuresti a fost un PEUGEOT ? Acest lucru se petrecea in 1889, iar proprietarul "trasurii fara cai" era baronul Barbu Bellu, fost presedinte al Tribunalului Ilfov si fost ministru al justitiei.
Acest model, produs de Armand Peugeot doar in 4 exemplare, fusese proiectat de Leon Serpollet si a fost prezentat la Expozitia Universala de la Paris din 1889. Automobilul era actionat de un motor cu aburi de 4 CP.
Stiati ca...?
cea mai veche gara de calatori din Bucuresti este Filaret? Aceasta a fost data in folosinta in octombrie 1869, cu un an si o luna mai devreme decat actuala Gara de Nord (Gara Targoviste atunci), infiintata in noiembrie 1870.
MedicinaCalculi vezicali
Când în timpul lăsării udului bolnavul simte dureri şi uneori urinează cu sânge ( mai ales după o călătorie în trăsură fără arcuri, sau după călărie ), bănuim existenţa calculilor în băşică şi ne convingem , introducând în ea o sondă metalică, care, lovindu-se de piatră, dă un sunet special.Dacă nu-s prea tari şi mari, se pot sfărâma uşor cu un instrument ( litrotilor ).Altfel, se scot printr-o operaţie asupra băşicii, numită talie.
Parteneri oficiali
Medicpentrutine.roBucurati-va de pastele fainoase, fara a lua in greutate In ultimele decenii, cresterea nivelului de viata in tarile industrializate s-a tradus printr-o scadere importanta a consumului de fibre.
Micul bucuresteanCASE MEMORIALE În patrimoniul cultural al Bucureştilor există doar câteva case memoriale: Arghezi, Bacovia, Călinescu, Minulescu, Rebreanu şi Gala Galaction, aflate în administraţia Muzeului Naţional al Literaturii Române.
Religie1 august: Începe postul Sfintei Maria Ultima zi când credincioşii mai pot mânca “de dulce” înaintea Postului Adormirii Maicii Domnului este pe 31 iulie, de lăsata secului. Urmează o perioadă de înfrânare ce durează două săptămâni, pâna la 15 august, şi care este asemănătoare, ca rânduială, cu Postul Paştilor. MateescuCiteste tot
|
Arhiva rubrici » Mahalalele de azi » Copilaria meaIn copilaria mea (anii '70 si inceputul anilor '80 ai secolului XX), lucrurile se intamplau in dimensiuni aparte. Poate din cauza perceptiei timpului pe care o avem la acele varste, poate din cauza vremurilor care, desi supuse unui regim pagubos si totalitar, nu ne afectau prea mult preocuparile. Sau, poate datorita grijii excesive a adultilor fata de noi, a unor fosti copii care traversasera lipsurile materiale si/sau ororile razboiului si care, educati de niste adulti deprinsi cu timpuri apuse, puneau in practica, macar pedagogia bunului-simt. Evenimentele din copilaria mea nu par spectaculoase si nici nu sunt. Ce sa ti se para spectaculos la 45 de veri primari, vreo 15 prieteni apropiati si multi colegi si amici de cartier. Lucrurile de intamplau firesc de la jocurile fizice ( sotron, de-a v-ati ascunselea, capac, leapsa, elasticul, biza, badmintonul, frunza, inotul) pana la jocurile intelectuale (TOMANAP, mima, constructii de cuvinte). Totusi, azi, pot sa spun ca am avut o copilarie speciala. Si din cauzele enumerate mai sus si pentru ca am invatat respectul si toleranta, blocul si cartierul in care am copilarit fiind populat cu familii angajate la diverse reprezentante ale ambasadelor straine la Bucuresti. Sa nu va iluzionati! Cartierul “select” in care am copilarit este mahalaua Oborului, cosmetizata si restructurata la finele anilor 60 si inceputul anilor 70. Zona in care m-am jucat cu drag era populata cu fel si fel de oameni, de la marginali (nerecunoscuti de sistem) pana la intelectuali fini nevoiti sa imparta traiul in comun, la bloc. E drept, copilaria mea se impartea in vacante intre Bucuresti si judetul Prahova, mediul urban si mediul rural. Desi iubeam sa ma distrez la tara, de fiecare data, mi se facea dor de viata la bloc. Bucurestiul era atunci mai verde, mai linistit si mai curat. Bucurestenii inca nu se amestecasera prea mult cu talpa tarii adusa fortat pe marile platforme industriale cu catel, gaini si purcel, nu trebuia sa strabati distantele uriase de azi, sa te enervezi in statiile de tramvai sau in ambuteiaje. Copilaria mea urbana insemna timp liber si scoala – distractii si studiu-. Iar una dintre distractii era lectura. Mama spune si acum ca in momentul in care era liniste deplina in apartament, fie eram afara la joaca (eu si fratele meu), fie citeam fiecare intr-o camera. De multe ori citeam la doua perechi de maini. Asa li se intampla fratilor sau verilor. Cand unul dintre ei a descoperit un titlu in bliblioteca, exact atunci il remarca si celalalt. Lecturile copilariei mele erau, la randul lor incadrate, asemeni gimnasticii, in impuse si libere. Impusele veneau de la scoala si parinti, liberele dupa cum aveam chef sau in functie de ce ne mai recomandase vreun prieten sau adult. Lecturile copilariei mele erau de asemenea, urbane, rurale si de vacanta. Cea mai mare satisfactie o incercam cand puteam sa stau la umbra afara cu o carte in mana, sau chiar in apartament, unde vara era mai racoare. Mi-aduc aminte ca vreo trei vacante la rand, fiind plecata la Soveja (in judetul Vrancea) facusem o pasiune pentru biblioteca statiunii si bibliotecara asa incat am ajutat in 1981 la catalogarea cartilor din biblioteca. Aveam 11 ani. Lucrurile s-au schimbat intre timp. Cartile si-au pierdut statutul de vedeta in ochii copiilor. Insasi copilaria a devenit una cenusie, ancorata in messenger, e-mail , SMS. E trist? Eu spun ca da. Se vede si pe chipurile celor mici. Indiferent de varsta le citesc pe chip apatia si maturitatea depresiva. Au disparut aproape toate jocurile din vremea mea, preocuparile pentru lectura, orice fel de lectura. Ce-i drept au ramas pasiunea pentru televizor si pentru jucariii. Inca! Parintii care sunt din copiii care am fost, surprinsi de societatea isterica, nu mai vor sau nu mai pot transmite bucuria placerilor infantile iar copiii, desi omniprezenti , cu structurile lor mentale, par imbatraniti prematur. Mirela Nicolae Radio Romania Cultural Autor: Mirela Nicolae Afisari: 452 |
Autentificare
Cautare
Cele mai noi articole
Cele mai citite articole - 30 zile
Semnale editorialeTeoria revoltei Nu este deloc o femeie comună, nu suportă obedienţa, nu înţelege de ce trebuie să respecte reguli şi cutume deşi viaţa are un traseu şi în afara lor.
Unghiul mortLegile lui Murphy -Birocratie management Legile comitetului
Foloasele ratiuniiRelatiile publice semnalizeaza Cumintind verbul si rostuind substantivul, departe de limitele naturale, de pragul superior, cuvantul isi gaseste semnificatiile reale intr-un ideal creat de contexte.
Eco-CivitasGradinile verticale la indemana tuturor Gradinile verticale incep sa isi faca aparitia in spatii publice, birouri, sali de asteptare . Ele sunt menite sa fie o incantare a privirii dar si o sursa de oxigen si de buna-dispozitie. Sunt practice si necesita foarte putin spatiu. Cromatica variata si tonurile de verde au efecte benefice asupra starii noastre de spirit. Daca ati fost cucerit de toate aceste avantaje ale conceptului, aflati ca puteti transforma orice coltisor sau spatiu liber din casa intr-o adevarata gradina verticala.
Puncte de fuga2 scrisori pierdute Ambele erau adresate aceleiasi persoane , un anume “ sublocotenent Ioan B. Ionescu”, si ambele aveau pe partea ilustrata imagini cu starelete hollywoodiene din anii 30 , aceeasi perioada in care fusesera si trimise. Nu auzisem inainte de Anita Page si nici de Clara Bow, insa cautari minimale pe internet mi le-au relevant ca exponente ale perioadei interbelice in filmul mut de peste ocean.
Psihanaliza cotidianuluiRitual şi creativitate Ritualizarea comportamentului este una dintre principalele coordonate ale umanităţii omului. Comunicînd, o facem recurgînd la stereotipii şi reflexe atitudinale. Destul de rar se întîmplă să punem la bătaie resursele de spontaneitate cu care sîntem dotaţi.
Cogito ergo sumAlimentația romană și Fast food-urile din orașul Pompeii Până în perioada imperiului, romanii consumau un tip de fiertură din mei sau făină de grâu cu tărâțe. Abia în perioada imperiului, pâinea a început să devină un aliment important. Aceasta era preparată din orz. În propriile case, romanii făceau lipie.
Cocktailpaysans du Danube Ne grăbim. La frontieră, constatând că vorbesc destul de bine pe limba dumnealui, un grănicer francez cu zâmbet pişicher mă întreabă unde mergem.Îl informez cu politeţe că echipajul nostru se îndreaptă spre oraşul luminilor.
Excogitaţiile râtanului salonardExcogitaţii autumnale Octavian PerpeleaCiteste tot
Comision zero
Point IT Blog
|
































