Bucurestii Vechi si Noi

“Si niciodata nu m-am simtit in acelasi timp atat de detasat de mine si totusi atat de prezent in lume” – Albert Camus

Mi-a placut foarte mult articolul de mai sus, chiar daca e lung, zice niste chestii reale de care chiar nu ne dam seama si de aici si blamarea vietii ca ne face nefericiti. Noi ne facem fericiti.

E a nu stiu cata seara in care as vrea sa dorm, dar mi-e teama sa ma intind in pat, in intuneric si liniste. Mi-e teama de liniste si de singuratate, pentru ca te ingheata cel mai mult noaptea. Cand stai in lumina, zaresti oamenii, totul curge lin, prestabilit, cu aceiasi pasi grabiti spre serviciu, cu aceleasi umbre cenusii, cu aceeasi mina trista ascunsa sub masca unui “inca o zi chinuita”. Dar cand vine noaptea, ies monstrii – teama, fricile, frustrarile, dorul si neputinta. Speranta e singura impotriva lor. Oamenii se inchid in viata virtuala, intr-un ecran plat, in revolutii si certuri, fara niciun dram de lumina pe fata lor. Si adorm rand pe rand, macinati de griji, de regrete, de alegeri proaste, de cosmaruri.

De ceva zile stau și mai cad pe gînduri cînd văd cîte o pereche de îndrăgostiți: prin metrou, pe după un colț de bloc, plimbîndu-se pe stradă, mergînd alene prin parc, fie ei tineri sau nu. Și zîmbesc, simt căldura lor, din zîmbetele lor și din fericirea din privirile lor. Sunt împliniți, pasionali, liniștiți, se arată oficial lumii drept cuplu. Și mă întreb: ce-a mai rămas din ideea de relație, de cuplu?

Imi sangereaza sufletul.
S-a descusut la incheieturi si acum se desumfla de sperante.

Uneori, îți vine și ție rîndul să lași ploile sărate să ți se prelingă la vale. Uneori, cînd intri într-o relație, e rîndul tău să fii cel pregătit de război, cel care începe să iubească mai mult decît este iubit. Cînd se întîmplă acel uneori, uneori, te simți folosit pe post de tampon emoțional, de rebound girl/guy. Și cu atît mai mult cu cît, fără să-ți fi dat seama, ai cedat tentației de a căuta în trecut și poate găsi ceea ce nu doreai din tot sufletul. Rămășițele, amintirile persoanei care a fost în locul tău acum ceva timp, în relație cu persoana pe care o ții de mînă, dar care a fost iubită mai mult decît a iubit pe cine iubești tu acum mai mult.

Deviantart.com este un spațiu virtual artistic pe care îl îndrăgesc foarte mult și pe care intru să mă relaxez vizual și implicit, mental, așa că vă recomand și vouă să treceți pe acolo. Articolul ”2011 as seen through art” nu înseamnă o simplă succesiune de imagini, ci o serie de evenimente-povești care ne-au marcat, la nivel mondial. Fotografiile, desenele și caricaturile se referă la cele mai importante știri ale lumii, sunt mărturii ale vieții sau ale morții, de-a lungul anului ce a trecut.

De azi, trăiesc mai frumos și gîndesc mai pozitiv. Mi-am propus să iubesc mai mult și să caut mai multe soluții, cînd destinul nu mi le oferă pe tavă. De azi, am mai multă grijă de oamenii din jurul meu – sau mă rog, încerc, deși cred că mă descurc destul de bine! ha! – dar îmi repet să nu mă neglijez pe mine. De azi – de fapt, de zilele astea – vreau să învăț mai mult și să exploatez toate resursele de care dau.

Îmi face plăcere să te cunosc și după ce te-am visat. Știi, păreai mai tăcut cînd anticipam întîlnirea cu tine, dar ești foșnetul copacilor cînd trece o zînă a toamnei și îi mîngîie pe nervi. Îmi trezești tremurul de buze vinete de frig și-mi încălzești sternul cu fiecare șoaptă negrăită de tine încă. Te simt, îți alint porii pielii și mă îmbăt cu parfumul pufului insesizabil de pe corpul tău nedeslușit, nedescoperit.

Frunzele-mi se scutura in pleoapele apasate