Bucurestii Vechi si Noi

Către începutul lunii Mai anul acesta se va deschide publicului românesc, iubitor al marilor şi frumoaselor întâlniri sportive, porţile celui dintâi Stadion al ţării noastre! Inaugurarea publică – va fi făcută cu prilejul mult aşteptatei întâlniri a atleţilor români şi francezi pentru o partidă de Rugby.

Ca urmare a celui mai recent articol publicat pe acest site , având ca temă desenarea şi realizarea proiectului complex al Institutului Politehnic, sub conducerea reputatului prof. arh. Octav Doicescu, un cititor ne-a întrebat care ar fi fost noima amenajării peisagistice deosebit de complexe de pe cornişa Pirotehniei, în vecinătatea corpului E.

Într-un top 10 personal al celor mai interesante clădiri desenate şi ridicate în perioada comunistă, prietenul nostru Popescu include şi complexul de clădiri destinat instituţiei cunoscute sub denumirea de Institutul Politehnic Bucureşti. Acest complex a fost proiectat de Institutul Proiect-Bucureşti şi a fost ridicat începând cu mijlocul anilor 1960 pe un amplasament care fusese ocupat către sfârşitul anilor 1940 de o sumă de plantaţii horticole, în zona fostelor moşii ale familiei boierilor Grozăveşti.

Institutul surorilor de ocrotire “Regina Maria” îşi recrutează elevele numai dintre tinerele candidate, între 18 şi 30 de ani, sănătoase şi suficient de rezistente. Ca studii de bază li se cere să aibă bacalaureatul sau cel puțin absolvența de liceu sau școală normală. Elementele cu bune referințe, serioase, dornice de muncă, altruiste, sunt cele preferate

Construcţia imobilului care adăposteşte Fundaţia Dalles a fost executată în anul 1932 pe baza unui concurs public de proiecte, iniţiat de Academia Română, ca urmare a unui testament şi a unei donaţii.

Proiectul de arhitectură a fost elaborat de prof. arh. Horia Teodoru, iar cel de beton armat de inginerii Aurel Beleş şi Dim Marcu ; execuţia – ing. Emil Prager.

Imobilul conţine săli largi de exp

Imobilul Frida Cohen este cel mai înalt imobil desenat de Marcel Iancu, construit într-o zonă negustorească veche a Bucureştilor. Are un singur acces principal, către un hol de intrare monumental, care permite circulaţia pe două scări principale şi o scară de serviciu, toate trei orientate către o semicurte de lumină orientată aproximativ către nord.

Construirea cvartalului pe care îl prezentăm a început în anul 1954. Acest cvartal va cuprinde în final cca. 1.500 de apartamente şi se va dezvolta în mai multe etape, până în anul 1962.

Terenul pe care se vor realiza construcţiile este, în general, liber, şi s-a putut construi până în prezent fără a fi necesare demolări. Pentru etapele următoare (1958-1962), demolările vor fi de minimă importanţă.

Suprafaţa construită reprezintă 22% din suprafaţa terenului afectat, iar densitatea este de 420 de locuitori la hectar.

Din studiul planului de sistematizare locală s-a ajuns la concluzia că soluţia cea mai justă este aceea în care blocurile de locuinţe sunt aşezate periferic, creîndu-se astfel fronturi lungi de faţade, cu variaţii de volume prin construirea de blocuri cu un număr variabil de etaje.

Prin construirea periferică a blocurilor de locuinţe s-au creat în interiorul cvartalului curţi largi care permit amenajarea de spaţii verzi dotate cu jocuri de apă (fântâni artezeien şi oglinzi de apă), solarii şi locuri de joc pentru copii, terenuri de sport, locuri de odihnă şi recreaţie, chioşcuri, partere de flori etc.

În prima etapă (1953-1957) s-a căutat a se proiecta numai blocuri de colţ, aceasta în detrimentul planului, care conţinea unele spaţii prea mari, fără necesitate funcţională. În etapa următoare (1956-1958) s-a renunţat la acest tip de blocuri, folosindu-se numai tipul de blocuri liniare.

Pentru a se da posibilitatea aprovizionării locatarilor cu cele necesare gospodăriei, în lucrările etapei a doua s-a prevăzut la parterul blocului central, cu patru etaje, un grup de şapte magazine ce vor fi date în folosinţă la începutul anului 1958. Astfel au fost prevăzute : un magazin alimentar, unul de textile, unul cu obiecte de menaj, un magazin de carne, altul de zarzavaturi şi fructe, un magazin de lapte şi pâine şi o tutungerie, toate dotate cu anexele şi depozitele necesare.

În ceea ce priveşte plastica, s-a căutat să se realizeze o arhitectură adecvată pentru locuinţe, apropiată de om, caldă şi lipsită de oficialitate, cu elemente arhitecturale simple, luate din arhitectura românească, cu accente şi decroşuri uşoare care să rupă monotonia frontului destul de lung al faţadelor.

Accentele de faţadă folosite la blocurile din etapa I, care par puţin cam încărcate, au fost simplificate la blocurile din etapa a II-a. Totuşi, aceste accente nu au dus la o scumpire a lucrărilor, valoarea tuturor finisajelor exterioare nedepăşind 8% din valoarea lucrărilor de construcţii.

În stabilirea plasticii faţadelor s-a avut în vedere faptul că în zona respectivă nu existau lucrări de importanţă deosebită, care să fi impus o anumită arhitectură, şi faptul că aceste lucrări vor constitui sâmburele unui nou cartier ce se va dezvolta aici ; în consecinţă, aceste blocuri trebuie să aibă o arhitectură care să impună arhitectura noului cartier.

Din analiza construcţiilor executate până în prezent se constată că scopul urmărit iniţial a fost atins. Atât elementele decorative, culoarea, cât şi execuţia foarte îngrijită a finisajelor fac din aceste clădiri, înveselite de spaţiile verzi înconjurătoare, un valoros complex arhitectural şi urbanistic.

[Arh. Dumitru Oculescu în revista Arhitectura, 1958]

Amplasamentul unde va fi construit primul cvartal de locuinţe din cartierul Drumul Taberei, aşa cum se prezenta la mijlocul anilor 1930.

Publicat de armyuser la 3/08/2012 10:13:00 PM
3 comentarii
Etichete: 1958, Drumul Taberei
luni, februarie 27, 2012
Infanteria şi monumentul

Într-un articol recent, Vlahul ne povesteşte câteva fapte legate de istoria unor monumente din Bucureşti. Printre aceste informaţii, prietenul nostru detaliază soarta nefastă a Monumentului dedicat infanteriştilor, cu referire la care am prezentat în articolul nostru anterior, concepţia autorului său principal – ofiţer de rezervă de infanterie – sculptorul Ion Jalea :

***

“O situaţie aparte o constituie cea a monumentelor dispărute din diferite motive. Este cazul Monumentului Infanteriei, un monument de mari dimensiuni compus dintr-un obelisc înalt din marmură având de-o parte şi de alta un pluton militar alcătuit din 14 infanterişti aflaţi într-o acţiune ofensivă. Acest monument a fost realizat din bronz de către sculptorul Ion Jalea şi dezvelit în 1936 la primul Rond al şoselei Kiseleff, pe latura din dreapta. În partea stângă a rondului avea să fie amplasată în 1940 o mare statuie a regelui Ferdinand, realizată de Ivan Meštrović, Monumentul Infanteriei fiind dezasamblat în 1939 pentru a face loc perspectivei şi depozitat la Muzeul Militar cu scopul reamplasării lui. Însă declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial a amânat relocarea acestuia, iar când s-a încercat refacerea după război s-a constatat că dispăruse. Statuia regelui Ferdinand a fost îndepărtată şi distrusă în iunie 1948.”

***

Continuăm cu câteva detalii legate de execuţia monumentului :

Împreună cu sculptorul Jalea, cu o preţioasă colaborare, trebuieşte însemnat şi numele arhitectului N. Georgescu, care a realizat ansamblul părţii de arhitectură.

Cu o intuiţie artistică desăvârşită, arhitectul N. Georgescu a înfăptuit partea de arhitectură, de un model sobru şi impunător, studiat în cele mai mici detalii, pentru a se adapta perfect la ea, opera sculpturală, făcând împreună un tot omogen şi bine armonizat.

Şi arhitectului N. Georgescu i se cuvin laude şi mulţumiri recunoscătoare pentru opera sa realizată la Monumentul Infanteriei.

Întreaga parte arhitecturală s-a lucrat din travertin roman, adus din Italia de la Roma-Tivoli (una dintre cele mai importante cariere de lapis tiburtinus, n.n.).

Execuţia acestei părţi de arhitectură a fost încredinţată de artiştii executanţi ai monumentului arhitectului August Schmiedigen, care a realizat în adevăr o lucrare de artă.

Cele cinci basso-reliefuri de pe soclul monumentului sunt săpate în piatră de Vraţa (Враца , n.n.), iar haut-relieful de pe faţa a 4-a a monumentului s-a cizelat tot în travertin roman. Treptele sunt executate din trahit de Deva (de duritate mai mare, pentru rezistenţă la uzură, n.n.).

Bronzul care s-a întrebuinţat la turnarea celor şase mari grupuri ale monumentului este de cea mai bună calitate, el conţinând, după analizele fpcute de inginerul expert Zaharescu, din M.A.N. şi de col. ing. D. vasiliu, următoarele elemente : 5,18 cositor; 85,62 aramă; 2,64 plumb; 1,09 fier; 5,32 zinc.

Turnarea în bronz a grupurilor de luptă s-a făcut la trei mari ateliere de turnătorie şi anume :

- Patru grupuri, două laterale din dreapta şi două laterale din stânga, au fost încredinţate vechii şi recunoscutei turnătorii Răşcanu Vasile.
- Grupul din faţă a fost încredinţat turnătoriei Arta Română – Stratina Gh. şi Deciulescu N.
- Grupul central a fost executat în atelierele de turnătorie Popa şi Guran.

Toţi aceşti turnători şi-au dat mari silinţe ca lucrările ce li s-au încredinţat să fie executate în cele mai bune condiţiuni.

[Istoricul înfăptuirii Monumentului Infanteriei, 1938]
Publicat de armyuser la 2/27/2012 08:44:00 PM
10 comentarii
luni, februarie 20, 2012
Monumentul Infanteriei

Opera sculpturală a Monumentului Infanteriei este datorită artistului sculptor I. Jalea, care a realizat după o muncă de câţiva ani de zile, o lucrare demnă de cea mai mare laudă, punând la contribuţie talentul său îndeobşte recunoscut, pentru înfăptuirea unei opere de o reală valoare.

Urmărind îndeaproape condiţiunile generale ale concursului, sculptorul I. Jalea, ofiţer de rezervă de infanterie, rănit în războiul pentru Întregirea Neamului, a făcut să vibreze într-un ansamblu perfect, sufletul ostaşului nostru, hotărât şi dârz, – a infanteristului român, – care luptând piept la piept cu vrăjmaşul, a fost neînfricat şi viteaz între viteji.

Arma infanteriei, prin Comitetul Monumentului, aduce sculptorului I. Jalea, cele mai calde mulţumiri pline de recunoştinţă pentru această operă de artă.

Sculptorul I. Jalea, arată după cum urmează, gândul care l-a călăuzit la realizarea Monumentului Infanteriei.

Programul concursului acestui monument, lăsa la voia artiştilor, alegerea subiectului de reprezentat în compunerea machetelor pentru concurs, dar cerea, ca acest subiect să caracterizeze cât mai bine acţiunea şi importanţa Infanteriei, iar ideea dominantă a monumentului să fie Infanteria.

Potrivit convingerilor mele de totdeauna, n-am făcut nicio încercare de adoptare a vreunei alegorii, drept subiect al machetei. De la început, în viziunea mea, prindea formă, abia desluşită, întregul unui grup, a cărei reprezentare, mi se părea cea mai apropiată exigenţei programului şi monumentului în sine.

În adevăr, ideea de Infanterie este în primul rând idee de mulţime. Realizarea unui grup însă este socotită ca fiind una din cele mai grele probleme pentru arta statuară. Experienţele de până acum mă duseseră totuşi la oarecare lămuriri în ceea ce priveşte executarea unui grup sculptural. Hotărârea mea era luată.

După lungi studii de atelier în faţa blocului de pe masa de lucru, ideea acestui grup s-a cristalizat aşa cum se vede astăzi.

Fiindcă intenţiile mele plastice au fost înţelese din primul moment şi public confirmate, voi rezuma eu însumi ceea ce am urmărit să fac în acest monument.

Am căutat cu tot dinadinsul ca acest grup în întregul lui să fie o sculptură ordonată. Am încercat un ritm pentru a imprima întregului grup un elan care mi s-a părut expresiv pentru ideea acestui monument. În arcul acesta de bronz, am mărginit astfel unele grupuri şi momente care se succed şi întregesc dinamismul grupului.

În această ordine plastică se disting astfel :
- Grupul celor care pleacă la atac ;
- Grupul celor ce susţin atacul ;
- Grupul de comandă în jurul drapelului şi ofiţerului.

Acest fel de desfăşurare a unei succesiuni de momente este aplicată şi cunoscută în multe opere de sculptură din toate timpurile şi de care eu m-am folosit pentru dezvoltarea lucrării mele la Monumentul Infanteriei.

[Istoricul înfăptuirii Monumentului Infanteriei, 1938]
Publicat de armyuser la 2/20/2012 07:41:00 PM
1 comentarii
Etichete: 1938, Piaţa Victoriei
Postări mai vechi Pagina de pornire
Abonaţi-vă la: Postări (Atom)

Într-un articol recent, Vlahul ne povesteşte câteva fapte legate de istoria unor monumente din Bucureşti. Printre aceste informaţii, prietenul nostru detaliază soarta nefastă a Monumentului dedicat infanteriştilor, cu referire la care am prezentat în articolul nostru anterior, concepţia autorului său principal – ofiţer de rezervă de infanterie – sculptorul Ion Jalea :

Opera sculpturală a Monumentului Infanteriei este datorită artistului sculptor I. Jalea, care a realizat după o muncă de câţiva ani de zile, o lucrare demnă de cea mai mare laudă, punând la contribuţie talentul său îndeobşte recunoscut, pentru înfăptuirea unei opere de o reală valoare.

După cum am mai anunţat, peste câteva zile se redă circulaţiei normale piaţa Nicolae Bălcescu, ca urmare a terminării lucrărilor de amenajare rutieră. Deoarece faţă de vechea reglementare au intervenit elemente noi, serviciul circulaţie din I.M.M.B. (Inspectoratul de Miliţie al Municipiului Bucureşti) face următoarele precizări :