Bucurestii Vechi si Noi

Azi se împlinesc 200 de ani de la semnarea tratatului de Pace de la Bucureşti din 16 mai 1812 prin care Imperiul Rus a ocupat Basarabia. Ce ar mai fi de spus? Să nu ne uităm istoria. În rest să facem tot ce putem pentru a anula urmările înţelegerii dintre Napoleon şi ţarul Alexandru I care şi-au împărţit Europa aşa cum au crezut ei că este bine.

„Bătălia de 9 mai” se poartă la Chişinău. În Bucureşti de acest 9 mai nici măcar Ziua Europei nu este băgată în seamă, bucureştenii sunt preocupaţi de campania electorală a lui Oprescu manifestată sub forma unei finale de fotbal. La Chişinău 9 mai este ziua în care se pune întrebarea cheie: ce au făcut sovieticii în 1945? Au eliberat sau au ocupat?

La o zi după ce România şi-a declarat independenţa, New York Times scria pe 10 mai 1877 că prinţul Carol de la Bucureşti „şi-a exprimat încredere că Rusia nu are vreun gând de anexare” (detalii aici). Să ne fie învăţătură de minte: în 1877 România era aliată cu Rusia şi se temea că va fi anexată.

De acum înainte vor începe să curgă masiv plângerile internaţionale împotriva românilor care îi discriminează pe ungurii din România. Câtă vreme UDMR s-a aflat la guvernare era mai greu să spui că ungurii îi discriminează pe unguri în România. Însă de cum a ieşit UDMR din guvern, gata, începe distracţia.

Interpretările date de experţii ruşi istoriei românilor sunt savuroase. Mai nou, postul de radio Vocea Rusiei a fost deranjat de declaraţia preşedintelui Nicolae Timofti că nu există limba moldovenească (la Moscova nu prea contează că Timofti nu a zis aşa ceva, dar să trecem peste). Şi în urma acestui deranj s-a găsit directorul adjunct al Institutului pentru CSI de la Moscova Igor Şişkin care să ne povestească nouă cum stă treaba cu naţiunea română. Şi zice aşa Igor Şişkin aici:

La Chişinău (dar şi la Bucureşti) se folosesc greşit cuvintele nazism şi fascism. Românii nu au fost niciodată fascişti sau nazişti, însă pentru scopuri propagandistice cuvintele acestea sunt folosite cu insistenţă maximă.

Fascismul reprezintă doctrina politică creată de Benito Mussolini pentru Partidul Naţional Fascist (alcătuit din fascii – echipe paramilitare pe care le-a folosit la cucerirea prin forţă a guvernării din octombrie 1922). Nazismul reprezintă doctrina creată de Adolf Hitler pentru NSDAP – Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani.

În perioada interbelică au existat în România mai multe încercări de imitare a fasciilor italiene însă au rămas total lipsite de importanţă. Un partid nazist a existat la Bucureşti, condus de colonelul Ştefan Tătărescu, fratele premierului Gheorghe „Guţă” Tătărescu (nazism cu voie de la stăpânire). Extrema dreaptă din România interbelică a fost reprezentată de LANC (Liga Apărării Naţional Creştine a profesorului AC Cuza) şi Legiunea Arhanghelului Mihail (care a purtat şi denumirea de Garda de Fier). În general acţiunile şi politicile celor două organizaţii sunt prezentate amestecat (este adevărat că fondatorul Legiunii Arhanghelului Mihail, Corneliu Zelea Codreanu a făcut parte din LANC, însă cele două organizaţii chiar nu trebuie confundate). În perioada comunistă s-au depus eforturi din partea unor istorici pentru a se demonstra faptul că Legiunea Arhanghelului Mihail a fost subordonată Germaniei naziste, însă documentele ne spun altceva despre părerea pe care o avea Adolf Hitler faţă de Horia Sima sau ce gândeau cu adevărat naziştii faţă de legionari. Pe scurt: legionarii nu au fost nazişti şi nici fascişti (deşi au avut legături cu partidele totalitare din Italia şi Germania, ideologia legionară avea multe puncte comune cu fascismul şi nazismul, dar şi destule diferenţe majore).

De multe ori regimul politic al mareşalului Ion Antonescu este descris drept fascist sau nazist. O greşeală: Ion Antonescu a instaurat un regim clasic de dictatură militară, guvernând cu ajutorul militarilor (după o scurtă perioadă de colaborare politică cu Legiunea Arhanghelului Mihail). Ion Antonescu nu a fost nazist şi nici fascist – a fost şeful unei dictaturi militare, ajuns la putere printr-o lovitură de stat, dat jos prin altă lovitură de stat. Mareşalul Ion Antonescu şi colaboratorii lui apropiaţi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi pentru crime de război (în principal pentru exterminarea evreilor din Basarabia şi Bucovina de Nord). Guvernarea lui Ion Antonescu nu a avut un program politic şi o ideologie în adevăratul sens al acestor cuvinte – a fost o dictatură militară pe vreme de război care a comis Holocaustul din România.

După al Doilea Război Mondial maşinăria de propagandă sovietică a întipărit în minţile multor oameni echivalenţa falsă „aliaţii lui Hitler= fascişti şi nazişti”. De multe ori s-a mers şi pe ideea „cine este împotriva comunismului este fascist şi nazist”. Propagandiştii sovietici au ştiut să îşi facă meseria: ecuaţiile simple sunt memorate uşor şi au eficienţă maximă.

Jurnal de Chişinău anunţă apariţia unei producţii cinematografice ruseşti care ne explică istoria noastră – din punctul de vedere al ruşilor, bineînţeles (aici). Vedeta filmului: solistul trupei Zdob şi Zdub, Roman Iagupov.

E tare filmul aşa cum este descris de Jurnal de Chişinău. Românii din Basarabia habar nu au de istoria lor şi trebuie să vină un rus ca Roman Iagupov să le-o explice. Eu m-am trezit cu nişte supărări când am scris aici că imaginile promovate de Zdob şi Zdub nu sunt tocmai cele mai cuşere (mitul ţiganilor din Moldova, moldovenii băutori de vin etc.)

Deocamdată aştept să văd şi eu filmul în care un rus îi explică unei românce de la Chişinău istoria românilor.

Când şi cum a început Războiul Rece constituie încă o dezbatere în lumea istoricilor. Este destul de greu de fixat în timp şi spaţiu momentul în care americanii şi britanicii s-au lămurit cine sunt cu adevărat sovieticii şi că nu le sunt chiar prieteni. Americanii au avut prilejul să se lămurească asupra sovieticilor în România în toamna anului 1944.

În România statul nu doar că nu combate evaziunea fiscală, dar o şi încurajează până la nivelul la care devine obligatorie. Legislaţia este atât de tâmpită şi de stufoasă încât îţi taie orice chef să o mai respecţi. Vă propun două experimente. Primul: luaţi două contabile şi daţi-le o problemă de rezolvat. Fiecare dintre ele va veni cu o soluţie diferită, de multe ori soluţiile vor fi chiar contradictorii. Al doilea: încercaţi să deschideţi cea mai simplă formă de afacere, o Persoană Fizică Autorizată, un PFA. Chipurile un PFA se deschide în câteva zile. Eu vă zic atât: încercaţi să-l deschideţi singur, nu plătiţi un avocat pentru asta. Sau încercaţi să înfiinţaţi un SRL. Sau să vă ţineţi singuri contabilitatea în partidă simplă pentru PFA. O să albiţi înainte de vreme. Şi ţineţi cont de faptul că legislaţia fiscală se modifică de minim două ori pe an.

Gazele de şist chiar îi sperie pe ruşi. Vladimir Putin s-a declarat îngrijorat de concurenţa ridicată de exploatarea gazelor de şist în Europa (aici discursul lui Putin din Dumă). Actualul premier rus şi imediat preşedinte pentru un al treilea mandat a spus cam aşa:

În evul mediu modelul economic era cel agrar-feudal clasic. Nobilime proprietară de mari suprafeţe de teren, agricultură extensivă. Problema nu erau terenurile – ci mâna de lucru. Ţăranii erau legaţi de moşiile pe care erau obligaţi să le muncească – o parte din produse se duceau la nobil, o parte rămânea la mâna de lucru.