Bucurestii Vechi si Noi

Europa de astăzi traversează noi experienţe ale devenirii. Nu ştim dacă sistemele politice, cele economice, sau cele culturale ne influenţează foarte mult sau care dintre ele ne contorsionează conştiinţele, dar efectele pot genera pierderi importante – de timp – parcurgerii necesare unei construcţii europene importante. Întotdeauna ideea de Europă unită a fost gândită fie într-un mod suprarealistic, fie într-unul de balon al idealismului nemăsurat. Pentru noi Europa este doar un sentiment cu motive ideale ce nu poate parcurge un alt traseu decât cel al conver

Ceea ce s-a întâmplat la Boston îmi adeverește două lucruri. Cineva din exterior încă urăște SUA și există o foarte mare posibilitate ca fantoma lui încă să se perinde prin grotele Pashtunului ori războiul americanilor cu agresorul lor invizibil (terorismul/non-statul) trebuie continuat din considerente geopolitice sau geoeconomice.

Se discută în ultimul timp chestiunea intrării în Schengen şi cum acest proces se transformă din unul strict tehnic în unul politic. Dacă Olanda a fost până acum reticentă, se pare că Germania şi Finlanda sunt acum cele care se opun cu desăvârşire intrării noastre în această arie. Trecând peste motivele invocate de aceste două state, am recitit ultimele trei MCV-uri, dar de ultimul sunt total dezamăgită. Bruxelles-ul a demonstrat că nu îşi alege cu grijă surs

Europa este un continent ce a permis dezvoltarea unor mari idei filosofice, a unei literaturi realiste și profunde, a unor concepte ce privesc ideile de stat și societate mult diferit de ceea ce știm de la celelalte civilizații. Continentul european și-a manifestat existența foarte mult timp împinsă de marile imperii creatoare și dominatoare care au dorit să îi ofere propria lor imagine, apoi de statele naționale apărute pe un ton naționalist și mai nou, astăzi, o manifestarea către o dezvoltare regională, ce poate permite o posibilă coordonare federativă.

Societatea europeană a pierdut un contact onest cu ideea de unitate prin cele două războaie mondiale. Ele au fost cele care au îndepărtat pe omul european de tip gânditor profund, idealist, bun observator al istoriei și un analist eficient în a demara un concept moral despre Europa unită. S-au scris multe despre unitatea acestui continent, despre rolul

În Europa vremurilor medievale, tentativele de restaurare a valorilor Romei Antice au avut ca punct de plecare religia creștină și unificarea tuturor sub un singur sceptru imperial.

În perioada obscurității ce învăluise Europa Centrală și de Vest, în anul 476, ideea imperială apare ca un fapt extraordinar, suscitând nostalgia epocii în care ,,Pax Romana” era un scut al liniștii și ordinii în perimetrul adiacent ,,Mare Nostrum” (M. Mediterană). Așadar, această nostalgie ce-a persistat s-a împletit cu încercările vizibile de restaurare a Imperiului, adică a unei singure autorități politice conducatoare în Europa.

Una din aceste încercări a dăinuit peste 800 de ani, începând cu secolul X. În estul continentului, Imperiul Roman de Răsărit a avut o existență milenară, până la cucerirea Constantinopolelui din 1453, de către turci. Și cnezii bulgari și sârbi au trecut la folosirea titulaturii de Țari (de la Caesar), încercând și pe această cale să substituie autoritatea lor

În jurul anului 1500, relațiile interstatale au început să fie dominate de un spirit modern. Această stare de fapt, avea la bază prăbușirea iluziei universalismului politic imperial și declinul celui papal. Declinul universalismului și consolidarea statelor centralizate i-au determinat pe suverani să nu mai accepte o hegemonie unilaterală pe continent, indiferent de origine: laică sau

,,Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru” – Regele Mihai O zi mediocră pentru majoritatea românilor, motiv de sărbătoare pentru reminescenţele politrucilor bolşevici instalaţi în România o dată cu tancurile sovietice, şi de tristeţe, amintindu-ne de miile de români …

În ultimii ani, dezbaterea cu privire la viitorul politicii internaţionale în secolul XXI s-a intensificat atât de mult încât riscăm să ne transformăm cu toţii în futurologi. În fond, acest fenomen este unul corect întrucât la mai bine de 20 de ani de la sfârşitul Războiului rece nu putem afirma că putem identifica un tipar …

Capitolul I: Războiul Austro-Prusac din 1866; Grossdeutschland vs Kleindeutschland. Războiul austro-prusac din 1866, reprezintă conflictul dintre Prusia (aliată cu Italia și câteva state din nordul Germaniei) și Austria. Coaliția prusacă, în urma unor ciocniri puternice, zdrobește forța austriacă, aceasta fiind forțată să capituleze. În urma capitulării Austriei, Prusia își anexează, fără drept de apel, câteva …

M-am săturat să mă holbez la Occident şi să-mi imaginez oare cum ar fi dac-ar fi să fie aici ca acolo! Mi-aş dori să ştiu dacă poporul român nu s-a săturat/plictisit să-şi petreacă istoria holbându-se la mirajul occidental! Această stăruinţă politică în a fi spectatorii activităţii şi progresului vestic, poate fi asemuit cu uşurinţă