Bucurestii Vechi si Noi

Daca, pe de o parte, termenul cariatida (pl. …tid-e) e bine-cunoscut, ca figurile feminine care apar a suporta pe cap structura arhitecturala de deasupra lor, numele provenind din cel al zeitatilor sculptate sustinand lintelul templului Erechtheion de pe Acropolis-ul Atenei, pe de alta parte, termenul atlanti, este mai dificil de decelat, ca fiind pluralul lui atlas (pl. “atlasi” e incorect), zeul grec clasic ce suporta lumea pe capul si umerii sai, o contraparte masculina a cariatidei. Bucurestiul nu contine prea multe asemenea ornamente, ce sunt in general provincia stilurilor istoriciste elevate (n.b. ceea ce numesc stil “Mic Paris” cuprinde redarea in maniera provinciala locala a stilurilor istoriciste), intalnite de asemenea si pe cladiri d

Azi cea mai mare parte a litoralului Romanesc este, cu exceptia zonei de la gurile Dunarii, un ses in general neinteresant, punctat de uriase facilitati industriale si cartiere sau hoteluri gri din perioada comunista. Tara a avut totusi intre 1913 – 1916 si 1918 – 1940 un tarm stancos, cu viste spectaculare, care este acum parte a Bulgariei. In perioada interbelica Regina Maria a construit in orasul port Balcic (anticul Dionysopolis, fondat de colonisti greci a in sec. 7 Inaintea Erei Noastre), cel mai frumos palat de vilegiatura al sau, inzestrat cu o magnifica gradina si o multitudine de case de oaspeti, intr-o perioada desfasurata intre 1927 si 1936. Unii din cei mai buni arhitecti romani ai timpului au contribuit acolo cu creatiile lor, printre ei numarandu-se Emil Gunes sau Henriette Delavrancea Gibory. Luand exemplul reginei, multi cetateni instariti a ridicat de asemenea rezidente de vara in statiune, de o calitate arhitect

In cursul studiului stilului neoromanesc a trebuit sa divizez evolutia acestuia in trei principale faze. Cea timpurie, care a tinut de la initierea acestuia in 1886 de catre arhitectul Ion Mincu cu edificiul in Casa Lahovary, pana in 1906 cand a avut loc Expozitia Jubiliara Regala, ce a aratat publicului grandioasele sale pavilioane, multe proiectate intr-o maniera elevata si unitara care a “canonizat” astfel stilul, marcand inceputul fazei sale mature. Aceasta a atins un apogeu dupa victoria tarii in Marele Razboi si subsecvent in decada anilor 1920, cand neoromanescul a fost adoptat la nivelul intregii Romanii interbelice. Sfarsitul anilor

Sunt un mare fan al panourilor cu reprezentari optimiste in stil Art Deco, cum sunt cele ce depicteaza raze de soare izbucnind, curcubee sau tema marilor sudului. In sensul acesta am pus in juxtapozitie aici o izbucnire reala de raze solare, fotografiata in vara anului trecut in zona Grivita – Domenii, care inca pastreaza mult din sarmul interbelic cand cartierele au fost in mare parte construite, intr-o perioada cand stilul Art Deco era in voga in Bucuresti, si emblema unei companii de asigurari, ornament ce dateaza din era Art Deco, situat pe o cladire din anii 1930 in centrul capitalei. Privind la razele naturale alaturate celor arhitecturale, este mai usor sa intelegem mesajul de optimism si incredere exudat de panourile Art Deco ale orasului si de cult

Am incercat sa profit de pauza de ieri intre ninsori si viscole care afecteaza Bucurestiul la acest sfarsit de ianuarie, si sa fac fotografii pe tema atlantilor si cariatidelor ce impodobesc unele din cladirile istorice ale capitalei. Daca, pe de o parte, termenul cariatida (pl. …tid-e) e bine-cunoscut, ca figurile feminine care apar a suporta pe cap structura arhitecturala de deasupra lor, numele provenind din cel al zeitatilor sculptate sustinand lintelul templului Erechtheion de pe Acropolis-ul Atenei, pe de alta parte, termenul atlanti, este mai dificil de decelat, ca fiind pluralul lui atlas (pl. “atlasi” e incorect), zeul grec clasic ce suporta lumea pe capul si umerii sai, o contraparte masculina a cariatidei. Bucurestiul nu contine prea multe asemenea ornamente, ce sunt in general provincia stilurilor istoriciste elevate (n.b. ceea ce numesc stil “Mic Paris” cuprinde

Formele arhitecturale brancovenesti ce s-au dezvoltat intre mijlocul sec. 17 si primele decade ale sec. 18, corespundeau intentiei de a simboliza viata si varietatea de credinta religioasa a locului in care acestea luasera forma, acela al Tarii Romanesti in sine. In arhitectura acestor edificii se regaseau deci universul mental si psihologia celor care le-au ridicat si celor carora le erau destinate. De aceea in simbolistica acelor edifcii trebuie cautat raspunsul la intrebarea de ce constructiile religioase mai ales, au dobandit un limbaj cu totul unic in epoca brancoveneasca

Bucurestiul a fost scaldat intr-o minunata lumina toamna aceasta, incepand din jurul echionxului, la sfarsitul lui septembrie, pana la timpul la care scriu in noembrie. Acest anotimp la latitudinea de 45 grade nord, in Europa continentala, unde orasul este situat, pare a fi din cale afara de favorabil fotografiei arhitecturale, cu atmosfera sa clara si culorile intense. Imaginile acestui post infatiseaza o casa in stil Mic Paris (un termen cu care desemez arhitectura mai ales urbana din Romania sfarsitului de sec. 19 si inceput de sec. 20, inspirata indeosebi din stiluri istoriciste frantuzesti si redata intr-o maniera provinciala in acest colt al sud estului european), un design arhitectural ce a imprimat de atunci mereu identitatea capitalei Romaniei, din zilele de voga ale acelei arhitecturi in perioada La Belle Époque. Cladirea a fost fotografiata

Bucurestiul a fost scaldat intr-o minunata lumina toamna aceasta, incepand din jurul echionxului, la sfarsitul lui septembrie, pana la timpul la care scriu in noembrie. Acest anotimp la latitudinea de 45 grade nord, in Europa continentala, unde orasul este situat, pare a fi din cale afara de favorabil fotografiei arhitecturale, cu atmosfera sa clara si culorile intense. Imaginile acestui post infatiseaza o casa in stil Mic Paris (un termen cu care desemez arhitectura mai ales urbana din Romania sfarsitului de sec. 19 si inceput de sec. 20, inspirata indeosebi din stiluri istoriciste frantuzesti si redata intr-o maniera provinciala in

Inaintea aparitiei strazilor pavate cu piatra cubica la mijlocul sec. 19 si a celor asfaltate in jurul anilor 1900, cele mai multe drumuri ale vechiului Bucuresti erau simple cai batatorite de pamant sau pline de noroi in timpul ploilor. Putinele din ele considerate importante destul pentru a fi pavate, cum era Podul Mogosoaiei, actuala Calea Victoriei, principala artera ce lega orasul vechi cu nordul principatului Tarii Romanesti, erau acoperite cu scanduri masive din stejar, lemn ce probabil provenea din marile paduri ce se intindeau in zona dealurilor la 70km nord de oras. Drumurile mai mici de importanta din interiorul urbei, cum ar fi cele ale Lipscanilor sau folosite pentru ceremoniale si evenimente princiare sau religioase, erau pavate cu pietre de rau, la indemana si abundente pe vremuri in albia Dambovitei. In zilele noastre, strazile

Saptamana trecuta a fost luna plina la aceasta latitudine, iar pentru octombrie, o vreme neobisnuita de vara indiana. Am facut fotografia de mai sus seara in timp ce mergeam be Bulevardul Bratianu, privind pe una din strazile laterale de langa biserica Sf. Gheorghe