Bucurestii Vechi si Noi

Istoric vorbind, oraşul apare datorită unor premise locale si a unor factori regionali, ca un loc de concentrare tot mai accelarată de fiinţe umane si de activitati economice, care au rolul de a complica forma de organizare initială adăugandu-i noi elemente de natură materială, socială, culturală sau comportamentală. 1.       ORAŞUL CA SISTEM Orice oraş, ca [...]

Puţini mai sunt aceia care îşi amintesc de copilărie şi primii ani de şcoală, cînd, învăţau pe băncuţe improvizate şi pe tăbliţe individuale, foarte scumpe dealtfel.

România a avut mereu o istorie complicată, iar scurtele peroiade de linişte şi prosperitate durau cât să ne tragem suflul între numeroasele runde ale unui meci milenar cu istoria: supravieţuirea.

Târgul Gaudeamus a venit cu multe bunătăţi anul ăsta. Cărţi noi (şi tot pe-atâtea lansări), reduceri, lume multă (avidă de carte!) şi Bucureşteni care au dat weekend-ului un sens cultural. Proiectul Bucureştii Vechi şi Noi a fost acolo, şi-a lansat un ghid al Bucureştiului scris de trecători („Povestea trecătorilor din Bucureşti” volumul II) în parteneriat cu Radio România Bucureşti FM şi a transmis în direct din Ceainăria Gaudeamus păreri despre Bucureşti, în discuţie cu Flavia Voinea, Horia Barna, Adrian Majuru şi Nicuşor Dan.

Ce se întâmplă cu chipurile noastre? Au fotografiile de epocă un alt limbaj, care obligă la cunoaştere, la meditaţie? Au ele calitatea de a comprimă timpul pentru a ne surprinde? S-au produs oare modificări neaşteptate în sufletul fiecăruia dintre noi în ultima jumătate de secol?

Conferința Națională de Antropologie Urbană a ajuns la cea de-a treia ediție.

Mâncarea este, cum bine ştim cu toţii, un element specific culturii unui anumit grup etnic. Alături de muzică, mâncarea reprezintă punctul central al identităţii etnice. Există astfel o serie de legături între hrană sau mâncare şi muzică la nivel de indicatori ai valorilor culturale. Mai bine spus, mâncarea şi muzica ne duc cu gândul, atunci când le consumăm, la un anumit grup etnic şi la zona geografică din care acesta face parte. Migraţiile internaţionale au mobilizat însemnate mase de oameni din diferite colţuri ale lumii, care s-au deplasat către alte spaţii geografice decât cele de provenienţă, în diferite scopuri. Cel mai adesea în căutarea unui trai mai bun. Astfel, inserţia noilor veniţi, cu precădere atunci când erau în număr însemnat, a reprezentat şi aport cultural.

N-a fost chiar un pustnic, pentru că iubea intens viața, cu toate risipirile și plăcerile ei. Doar că n-a alergat după aceste plăceri – așa cum n-a alergat nici după glorie (pe care o iubea, de asemenea) – le-a lăsate să-l caute ele. L-au căutat și l-au găsit. Aproape toate femeile care i-au trecut pragul, atrase ca fluturele de lampă, au trecut în mod fatal și prin patul lui primitiv din locuința-șantier. S-a bucurat de ele fără să le dea nimic în schimb, furându-le chipul și esența, pe care le-a transformat în statui. Și-a construit cu migală eternitatea, ca un gospodar oltean, mobilând-o cu lucruri și vorbe esențiale, îndelung șlefuite și lustruite, înainte de a le aranja frumos pe corlata* lumii.

Am avut prilejul sa pot vizita noua poveste care va fi oferită curînd marelui public la Muzeul de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Iar această poveste, dincolo de succesiunea registrelor este surprinzătoare cu fiecare pas.

Pentru a întelege progresul orasului Bucuresti în veacul al XVIII-lea trebuie sã tinem cont de factorul politic. Resedintã, acum necontestatã, a Tãrii Românesti, orasul nu este numai centrul economic cel mai important dar si centrul politic si administrativ, centrul care concentreazã tot ce este energie si putere creatoare, spiritul de initiativã, dorinta de ascensiune sau parvenire