Bucurestii Vechi si Noi

Istoria antropologiei în România, arată o direcţie clară spre cultură şi culturalism. Antropologia romanească este o antropologie culturală. Naşterea sa este legată de emergenţa „statului naţiune” modern. Acest actor politic avea şi are nevoie oriunde de un capital cultural comun şi de coerenta. De unde rezultă un proces de « inventare a tradiţiilor », referindu-ne la E. Hobsbawm & T. Ranger. Producţia unui capital cultural, era şi mai importantă în cazul Romaniei, dată fiind poziţia sa istorică la marginea imperiilor.

Una dintre obsesiile comunismului a fost timpul, cel de care este legată schimbarea, căreia îi era subordonată fiinţa, cea care în schimbările succesive din viaţa sa pe care si le asuma şi în care este de fiecare dată ea însăşi, la care ca fiinţă socială contribuie, participă şi trăieşte în schimbările operate în curgerea timpului şi care are amintiri. Fiinţa nu trece de una singură prin schimbările şi modele timpului, ea este în această lume alături de ceilalţi. Acesta este timpul înţeles ca temporalitate, un anumit moment dat al timpului, unic, ale cărui condiţii şi forme materiale şi spirituale sînt irepetabile şi la care nu ne putem întoarce decît ca memorie.

NECESITATE DE EXPRIMARE, AFILIERE, APARTENENTA

- subculturi –

Viata sociala, ca factor de influenta a exprimarii libere :

Inceputurile vietii sociale si mai ales a vietii sociale in Romania, presupun existenta unui set de regului clar stabilite, cum ar fi casatoria precoce, familia de dimensiuni mari, caracterizata prin stabilitate si stranse legaturi materne si mai ales lipsa divorturilor. Odata cu industrializarea, apar o serie de factori care schimba modelul de familie. Se pune accent diferit fata de trecut pe elemente precum : industrie, comert, educatie, igiena, circulatie, rolul statului in societate, etc.

Cum unii designeri spun ca actuala moda feminina iese din hainele trendy si se intoarce, in spirala si in versiunea mai lejera, spre anii ’20, am gandit sa scuturam de praf o fila din moda interbelica a unor vremuri boem – libertine.

Pot spune ca am avut o copilarie normala. Agitata, dar normala. M-am nascut in anul 1986 si fac parte din ultimele, poate chiar ultima generatie a copiilor cu “cheia la gat”. Tin minte ca era o cheie de culoare argintiu foarte spalat, si avea un snur facut dintr-un siret visiniu. Parintii mi-au spus ca inca de la varsta de 4 ani eram cu cheia la gat si ma jucam in fata blocului, pe vremea cand terenul de joaca era din nisip, si nu facuse inca cunostiinta cu noile tendinte de “accesorizare” a localitatilor cu dale. Ulterior acest loc de jocaca a fost transformat in locuri de parcare.

Sinceritatea face parte din acele virtuţi care alunecă  pe sub om, a fi sincer în zilele noaste  devine dificil. Convenţiile sociale, politica sau timpul liber sunt cateva ramuri în care a spune adevărul nu este întotdeauna recomandat.

Ce este tramvaiul ,daca nu un mediu de interactiune sociala ,vazut ca un ,,spatiu public” in sensul determinarii unor comportamente dar si prin relatia bisensuala in care este constituit insasi de necesitatile utilizatorilor?

“E bizantină şi apuseană, trândavă şi vioaie, zâmbitoare şi posomorâtă, dornică de schimbări şi înfiptă în trecut. (…) De-a lungul ei, fără orânduială, aproape fără rost, se înşiră palate şi magherniţe, case de ţară şi zgârie-nori, curţi şi grădini, morminte şi biserici. Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mişcătoare în silinţele ei de a face din atâtea contraste puţintică armonie. Şi poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru.”

                                                                                                 Gheorghe Crutzescu

Scriitorii, actorii, plasticienii, mediul artistic si cultural in general, au atras intotdeauna atentia, fie admiratie, fie dezaprobare, dar in mod sigur interes, prin stilul de viata boem, prin vizibilitate si contributia importanta la viata orasului. Ei constituie o categorie aparte a umanitatii urbane, din randurile careia o serie de exponenti s-au ridicat si au lasat urme importante in istorie. Modul in care ei isi petreceau timpul, dimensiunea cu precadere publica a existentei lor, intalnirile si discutiile nesfarsite “la un pahar”, reprezentau secvente de viata colorate dar linistite si modeste, departe de luxul si stralucirea specifice vietii mondene de astazi.

Uniforma reprezinta un set de obiecte vestimentare standard purtate de membrii unei organizatii in cadrul activitatilor desfasurate de organizatia respectiva. Aceasta are atat o valoare functionala, practica cat si o valoare simbolica, abstracta .

Uniforma a fost inventata inca de timpuriu, ca o forma de distinctie, de diferentiere a unor persoane , grupuri fata de restul membrilor societatii (ex: sefii de  trib aveau tinute specifice care  sa le evidentieze rolul si pentru a fi recunoscuti cu usurinta ) . Uniformele au fost utilizate pentru a sublinia apartenenta anumitor indivizi la grupuri specifice (ex: membrii anumitor triburi aveau vestimentatii specifice care sa ii diferentieze fata de alte triburi).