Bucurestii Vechi si Noi

Este usor sa-ţi aduci aminte de copilărie , de vremea in care grijile nu existau iar veselia işi găsea locul in sufletul nostru. Este şi mai usor sa-ţi aminteşti de anumite isprăvi pe care le-ai făcut, sau de anumite persoane din viaţa ta, atunci când locurile pe care le revezi sunt identice sau aproape identice cu amintirea nealterată a copilăriei.

-evolutie, importanta, perceptie-

Atestat pentru prima data in secolul XV, in timpul domniei domnitorului Vlad Tepes, Bucurestiul isi are originile cu mult timp inainte, pe vremea cand intreaga Campie Romana nu era altceva decat o zona agricola, de pasunat, ocupata sporadic de asezari ce urmau sa cunoasca o noua faza in procesul de dezvoltare.

Incepad cu a doua jumatate a secolului al XIII- lea se pun bazele trecerii la stadiul urban al asezarii.

E interesant de  stiut ca orice copil incepe sa isi  aminteasca intamplari din viata lui incepand cu varsta de 3 ani. M-am intrebat deseori, care sa fi fost motivul? De curand am aflat ca studii recente(“Copiii din salbaticie”-Discovery Chanel) au aratat ca intre 3-5 ani, sistemul nervos al unui copil este pregatit sa fie modelat, instruit, educat; aceasta fiind perioada in care creierul uman “prinde” cel mai rapid si usor cum sa reactioneze la simulii din mediul inconjurator si mai apoi cum sa se comporte in societate. Asociind ce am aflat cu prima informatie, acest lucru este poate reprezentarea cea mai fidela a ceea ce urmeaza sa fie “cei 7 ani de acasa”. Astfel, se poate afirma si ca ceea ce se intampla in interiorul casei este transpus apoi in exterior.

Orice etapa de formare este importanta, fie ca este perioada prescolara, fie ca este gimnaziul, ele te definesc ca om. De ce mi se pare adolescenta mai improtanta decat celelalte? Pentru ca esti singur, totul este centrat in jurul tau. Sfaturile mamei devin invechite, iar problemele tale, si ale celor cu care relationezi direct, sunt cele mai importante.

O descriere a doua zile obisnuite in doua orase diferite.

“Iubirea este arhitectul universului”. – Hesiod

“Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârşească, să devină cineva, să devină o lume el însuşi de dragul cuiva.” – Rainer Maria Rilke

Cum poate o cladire sa schimbe destinul unui oras[1] si – la limita – al unei tari intregi? 

Ministerul roman al Culturii şi Cultelor a anuntat ca va incepe elaborarea un proiect complex privind deschiderea unei filiale a celebrului muzeu Guggenheim la Bucureşti. Recent[2], oficiali din ministerul Culturii, s-au intalnit in Austria cu directorul muzeului, Thomas Krens. Autorităţile din peste 140 de oraşe din toată lumea au depus solicitări pentru deschiderea unui Muzeu Guggenheim. Romania ar putea deveni prima ţară din estul Europei care ar intra in circuitul muzeal Guggenheim. Pe langa sediul central de la New York, filiale Guggenheim există la Bilbao, Berlin, Veneţia şi Las Vegas.

[1] “Leaderii civici au responsabilitatea sa lase in urma lor orase mai marete si mai frumoase decat cele pe care le-au mostenit” — Primarul Rudolph Giuliani la o conferinta de presa a municipalitatii NYC, in 28 noiembrie 2000

[2] in luna februarie 2007