Bucurestii Vechi si Noi

Au trecut peste 50 de ani, era în gloriosul deceniu, unii îi mai zic «obsedantul deceniu». Într-un orășel de munte, cu străzile și străduțele prăfuite, cu sfatul popular în fața căruia mai bătea toba cel care avea sarcină principală târnul municipal, fiind ajuns un singur om pentru diferitele munci trecute cu meticulozitate în schema de [...]

Transformarea socialistă a agriculturii a fost pentru elita politică autohtonă un element prioritar al politicii sale după preluarea deplină a puterii în stat.

Am descoperit din întâmplare – dar putem spune ca ades întâmplările au planurile lor secrete – un talentat mesager al Bucureștilor, un mesager ale cărui imagini și idei au atât forma poeziei cât și pe aceea a prozei foarte scurte

Intre iunie 2002 si februarie 2003 am inceput un proiect de istorie orala, cu sprijinul financiar si moral al Fundatiei Academia Civica, prin Arhiva de Istorie Orala a acestei institutii. Prin acest proiect am incercat sa pastrez pe banda audio amintirile celor care au trait si au fost implicati direct sau indirect in evenimentele bulversante din istoria Bucurestilor in anii ’80 ai secolului XX.

România a avut mereu o istorie complicată, iar scurtele peroiade de linişte şi prosperitate durau cât să ne tragem suflul între numeroasele runde ale unui meci milenar cu istoria: supravieţuirea.

Nicolae Kretzulescu a fost primul medic român din Valahia cu doctorat în medicină, finalizat în 1839 la Paris. La un popas al diligenţei la câmpina, la întoarcerea în ţară, în drumul său spre Bucureşti, a surprins doi negustori discutînd: “uite ce au ajuns azi feciorii de boieri, un Golescu care măsoară drumurile şi un Kretzulescu doctor!”

Vrăjitori, ghicitori, chiromanţi, astrologi, prezicători, şi mulţi diverşi şarlatani se erijează în ultimii cincisprezece ani ca salvatori de vieţi şi destine nefericite. Demersul de faţă readuce în actualitate o temă similară prezentată pe larg în anul 1938 de doctorul Nicoale Minovici, în revista de Medicină Legală

Orașul este asemenea unui organism. Crește, se transformă, impune permanente reevaluări cuprinse în ceea ce numim în mod obișnuit sistematizare.

O realitate pierdută a Bucureştiului a fost aceea a băilor publice. Erau de mare folos celor care se aflau în tranzit, sosiţi după drumuri obositoare şi aveau nevoie de o întremare pentru o întâlnire programată.

Bucureştiul s-a născut teptat, între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea, prin coagularea unor aşezări săteşti aflate în vecinătatea Curţii Domneşti şi a tîrgului sezonier numit “Tîrgul Cucului” sau al “Moşilor”.