Bucurestii Vechi si Noi

Hărţuirea morală a existat dintotdeauna la locul de muncă. A fost însă denumită recent, in anii ’90, ca urmare a creşterii alarmante în intensitate şi frecvenţă, precum şi a agravării consecinţelor patologice, psihice şi fizice.

Doamna Leny, îmbrăcată în mare doliu şi puţin transpirată, avea satisfacţia datoriei împlinite. Trecuse un an în care pomenirile se făcuseră foarte punctual, împărţise de nenumărate ori coliva la cimitirul Sf.Vineri unde îşi dormea somnul de veci ilustrul ei soţ răposat întru Domnul, cu zâmbetul pe buze întrucât scăpase de teroarea soţiei, care nici măcar o clipă din mariajul lor de lungime medie nu-l slăbise din chingi… deh, bărbaţii trebuie întâi momiţi, apoi îndopaţi ca gâştele până devin obezi, inimă slăbită, diabet şi… toate celelalte…

Hai să ne gîndim la unsprezece scriitori români reprezentativi şi unsprezece scriitori occidentali. Ca amuzament, la un astfel de meci în sprijinul culturii, jucătorii ambelor tabere vor purta tricouri cu nume de scriitori iar în locul cifrelor, una sau două opere ale respectivilor scriitori.

Când crezi că totul merge liniştit şi monoton, fără stres şi hopuri iar tu nici nu te gândeşti la ceva anume, atunci îţi sare în spate, pe cap, pe umeri, sau găsiţi d-voastră o altă expresie, ceea ce subconştientul caută cu disperare, de multă vreme probabil pentru a-şi bucura stăpânul…

Când dispare cu totul ispita
O gaură neagră pământul va soarbe
Cerul va sta cu găvanele oarbe
Iar timpu-şi va piede şi clipa…
…chiar aşa, făceam parte din aristocraţia studenţilor la sfârşitul anilor 1950. Eram student ofiţer la Academia Tehnică Militară.

Încercările de definire a termenului de sărbătoare n-au fost puţine la număr de-a lungul timpului, însă constatăm şi astăzi cât de dificilă este această operaţie logică prin care să putem determina conţinutul noţiunii despre care discutăm.

Acest articol recuperează un proiect interbelic, născut imediat după încheierea primului război mondial. Ideea muzeului «de igienă şi eugenie» a fost dezvoltată şi publicată de doctorul I.Manliu în lucrarea «Crâmpeie de Eugenie şi igienă socială», la tipografia Jockey-Club, din Bucureşti, în 1921.

Drumurile şerpuiesc, se întretaie şi iar şerpuiesc întorcându-se , aşa cum aţa vieţii ne poartă pe meandrele ei până unde vrea ea. Totul e legat de tot, doar nu ne dăm seama că faptul de-a da cu o piatră într-un animal, câine, pisică sau o altă lighioană este echivalentul lapidării unui seamăn.

Ţinta şi esenţa antropologiei este cunoaşerea omului, ceea ce este altceva decât adunarea de cunoştiinţe despre om, preţioase şi acestea într-o altă etapă. Între cunoştiinţe despre fenomen şi cunoaştrerea unui fenomen este o deosebire de calitate. Cunoaşterea presupune înţelegere şi totodată perspectivă.

Într-o dimineaţă de vară, încă răcoroasă fiind la început de iunie, la începutul anilor 1970 din trecutul secol, începuse să se formeze un dispozitiv etanş în jurul Pieţei Palatului, acolo unde tronau Ateneul Român şi Palatul Republicii cu Sala Palatului, cunoscută în epocă şi ca o sală a congreselor partidului de atunci.