Bucurestii Vechi si Noi

Transformarea socialistă a agriculturii a fost pentru elita politică autohtonă un element prioritar al politicii sale după preluarea deplină a puterii în stat.

De altfel, sintagma nu este nouă, de la celebrul film “Hiroshima, mon amour” în regia lui Alain Resnais, după un scenariu de Marguerite Duras, la extinderi contemporane de genul “ Mihaela, dragostea mea “, în regia insitutelor de sondaje , după un scenariu manageriat de serviciile secrete şi până la prezenta abordare “bostaniană”, în regie şi scenariu elaborate de propriu-mi etaj superior, strada, care a evoluat şi a involuat în procentaje inegale, poate fi lesne alintată cu apelativul “dragostea mea” !

Domnul căpitan Istrate lucra cât e ziua de lungă, la tot felul de schițe, ba și machete care mai de care mai trăznite.

Am descoperit din întâmplare – dar putem spune ca ades întâmplările au planurile lor secrete – un talentat mesager al Bucureștilor, un mesager ale cărui imagini și idei au atât forma poeziei cât și pe aceea a prozei foarte scurte

A fost odată ca niciodată, în New York, o companie celebră de calculatoare, la care totul mergea prost.

România a avut mereu o istorie complicată, iar scurtele peroiade de linişte şi prosperitate durau cât să ne tragem suflul între numeroasele runde ale unui meci milenar cu istoria: supravieţuirea.

Intre iunie 2002 si februarie 2003 am inceput un proiect de istorie orala, cu sprijinul financiar si moral al Fundatiei Academia Civica, prin Arhiva de Istorie Orala a acestei institutii. Prin acest proiect am incercat sa pastrez pe banda audio amintirile celor care au trait si au fost implicati direct sau indirect in evenimentele bulversante din istoria Bucurestilor in anii ’80 ai secolului XX.

Amfiteatrul A7, marele amfiteatru era ca deobicei plin de studenți. Profesorul Atanase Cernobâl era aproape de pensionare așa că nu avea mari emoții, era un curs de rutină iar radiațiile pe care le prezentase și în cursurile anterioare nu-i ridicaseră probleme de nici un fel.

Mâinile Miliţei erau mici, delicate, fine şi în continuă mişcare – îşi continuă Adrian Costea evocarea. Ochii ei albaştri, cu schimbătoare reflexe de oţel, petrol şi turcoaz, purtau o privire uneori mirată, alteori neîncrezătoare sau, nu rareori, transparentă pur şi simplu. Alteori ochii ei trădau o melancolie de necuprins, cu profunzimea unei fântâni infinite. Era mică de statură, fragilă, cu părul alb şi adesea în dezordine. Extrem de schimbătoare, putea fi uimitor de modestă, familiară şi caldă, pentru a deveni brusc directă, sarcastică, ironică, violentă, tragică şi agresivă. Alteori căpăta statura unui Goliat, prin atitudinea ei voit înţeleaptă.

Târgul Gaudeamus a venit cu multe bunătăţi anul ăsta. Cărţi noi (şi tot pe-atâtea lansări), reduceri, lume multă (avidă de carte!) şi Bucureşteni care au dat weekend-ului un sens cultural. Proiectul Bucureştii Vechi şi Noi a fost acolo, şi-a lansat un ghid al Bucureştiului scris de trecători („Povestea trecătorilor din Bucureşti” volumul II) în parteneriat cu Radio România Bucureşti FM şi a transmis în direct din Ceainăria Gaudeamus păreri despre Bucureşti, în discuţie cu Flavia Voinea, Horia Barna, Adrian Majuru şi Nicuşor Dan.