Bucurestii Vechi si Noi

Astazi e ziua educatiei cica.
Eu zic ca nu mai exista educatie in tara asta. Un sistem de invatamant, bun sau prost, asta s-ar putea sa consideram ca mai exista. Educatia insa …

E cu neputinţă ca acest tip să nu vă fie cunoscut. La teatru, în tramvai, în drumul-de-fier l-aţi auzit desigur vorbind tare, debitîndu-şi, cu glas sonor şi cu gesturi studiate, preţiosul lui repertor de fraze ciugulite de prin gazetele cotidiane, veşnic plîngîndu-se de ţara asta păcătoasă, de oamenii cari-o cîrmuiesc, de neamul nostru tembel, neam de faliţi, de trîntori şi de palavragii, neam putred şi netrebnic, în viitorul căruia, el, unul, nu mai are nici o speranţă.

N-a fost chiar un pustnic, pentru că iubea intens viața, cu toate risipirile și plăcerile ei. Doar că n-a alergat după aceste plăceri – așa cum n-a alergat nici după glorie (pe care o iubea, de asemenea) – le-a lăsate să-l caute ele. L-au căutat și l-au găsit. Aproape toate femeile care i-au trecut pragul, atrase ca fluturele de lampă, au trecut în mod fatal și prin patul lui primitiv din locuința-șantier. S-a bucurat de ele fără să le dea nimic în schimb, furându-le chipul și esența, pe care le-a transformat în statui. Și-a construit cu migală eternitatea, ca un gospodar oltean, mobilând-o cu lucruri și vorbe esențiale, îndelung șlefuite și lustruite, înainte de a le aranja frumos pe corlata* lumii.

Leni Oxana îşi petrecuse anii studenţiei într-un frumos oraş universitar cu şapte coline, care văzut noaptea din avion era o splendoare multicoloră.

Am avut prilejul sa pot vizita noua poveste care va fi oferită curînd marelui public la Muzeul de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Iar această poveste, dincolo de succesiunea registrelor este surprinzătoare cu fiecare pas.

Domnul profesor H stătea liniștit pe o bancă în parcul întins, cu pânze de apă, pe care îl vizita foarte des și într-o doară se uita la mecanismul electronic de pe mâna stângă.

Vrăjitori, ghicitori, chiromanţi, astrologi, prezicători, şi mulţi diverşi şarlatani se erijează în ultimii cincisprezece ani ca salvatori de vieţi şi destine nefericite. Demersul de faţă readuce în actualitate o temă similară prezentată pe larg în anul 1938 de doctorul Nicoale Minovici, în revista de Medicină Legală

O plută imensă, un fluviu imens, un peisaj mustind de colorofilă

Pentru a întelege progresul orasului Bucuresti în veacul al XVIII-lea trebuie sã tinem cont de factorul politic. Resedintã, acum necontestatã, a Tãrii Românesti, orasul nu este numai centrul economic cel mai important dar si centrul politic si administrativ, centrul care concentreazã tot ce este energie si putere creatoare, spiritul de initiativã, dorinta de ascensiune sau parvenire

O sală de protocol mai mult sau mai puțin obișnuită, având și un ambient aparte.