Bucurestii Vechi si Noi

gata! – ni s-au terminat rezervele de răbdare, de nervi, de ce vreţi voi. Vrem să se ducă odată iarna asta nenorocită; să se topească zăpezile, să se zvînte bălţile, să ne bată blînd soarele.

Nu prea mai rezistăm. Ştim şi că nici oraşul nostru nu prea mai rezistă; dar ştim şi că o s-o ia de la capăt, ca de fiecare dată.

Tot încercând să fac ordine pe rafturi, am dat de câteva almanahuri ale ziarului “Scînteia”, de prin anii 80, care au inserate şi pagini de publicitate (mă gândeam ce frustrant trebuie să fi fost să lucrezi, în acea perioadă, în domeniu… adică să născoceşti reclame pentru CEC, ADAS, ONT care erau, oricum, singurele instituţii pe domeniile respective!)

Primarii noştri aveau bunul obicei de a se ascunde de iarnă – care prin Caraibe, care prin Franţa, care prin Brazilia; nu ştiu cum se nimerea, dar cînd venea omătu’ ăl mare… primarul – ghinion! – făcea insolaţie la buric pă iaht.

… mari glumeţi, mari umorişti, doctorii! Mereu ştiu să facă o glumă bună. Aţi văzut prin spitale cîte-un profesor dintr-ăla antediluvian, ramolit şi formolizat, urmat de o liotă de groupies – rezidenţi, asistente, ţucălari. “M-am băşit!” face profesorul – şi adunătura de pupincurişti chicoteşte ca banda stupidă cu rîsete de la comediile proaste: “hă! hă! hă! s-a băşit domprofesor!!!”

… era, cred, momentul unui articol dintr-ăla plin de-njurături sau / şi pilde înţelepte – ştiţi voi, cu viscolul, civilizaţia, de’zăpezirea…

… mai ales în supermarketuri – fiindcă ascund capcane şi măgării.

nu stiu daca o sa scapam cu viata din iarna asta. Daca e sa ne luam dupa mass-media – nu.
O sa fie zapada de doi metri, polei, ploaie inghetata, o sa ne spintecam cu cutitele in parcarea de la Carrefour pentru o punga de malai…

Bucureştiul, ca şi celelalte oraşe ale României, a avut un organism propriu de conducere, ales de populaţia oraşului ori de „obşte” după cum spunea Constantin C. Giurescu. Acest organism administrativ care se îngrijea de buna funcţionare a oraşului era reprezentat de „un sfat sau consiliu alcătuit din 12 pârgari cu un judeţ în frunte”. Aşadar, oraşul era condus de un consiliu format din 12 cetăţeni şi un „judecător” sau, altfel spus, de un aşa-numit „primar”.

şi nu din cauza lu’ viscolu’ şi lu’ zăpada de doi metri.

… ci pentru că am cumpărat deja tot din magazine.

… că n-are rost, zău aşa.