Bucurestii Vechi si Noi

Vă mai spun o vorbă tot de la ăi bătrîni; ca să închei. Ştiţi cum ziceau ei cînd aveau de-a face cu un om mizer, scîrbos, murdar – şi pe dinăuntru şi pe dinafară? Aşa ziceau: eu nu mănînc din mîna lu’ ăsta!

Cînd m-am apucat de Campania “Trezim Copiii” mi-am dat seama că am nevoie de ajutor, că am nevoie de informaţii. Să sun la Salvaţi Copiii a fost cel mai la îndemînă lucru. Am apucat să spun despre ce mă gîndeam şi imediat primeam numărul de telefon al unui specialist – cineva care asta făcea: mergea pe stradă, căuta cazuri, se ocupa de copii şi de familiile lor. L-am sunat pe omul ăsta – Leonard Andreescu îl cheamă – şi după nici un minut vorbeam de parcă ne cunoşteam de multă vreme. L-am întrebat multe lucruri, i-am cerut sfaturi, l-am bătut la cap cu fel de fel de curiozităţi mărunte. După un timp ne-am dat seama – culmea potrivelii! – şi că stăm pe aceeaşi stradă.

Magazinele de fabrică sînt un lucru grozav – că e vorba de haine, de încălţăminte sau chiar de mezeluri. Sînt oameni care îşi cumpără haine doar de la Apaca, care atunci cînd au un drum prin cine ştie ce oraş ştiu pe unde să se abată ca să găsească cine ştie ce chilipiruri. Mi-aduc aminte cu drag de întîmplarea care mi-a scos în drum magazinul fabricii de încălţăminte Marelbo de pe lîngă Rădăuţi (e unul şi-n Bucale, la intrarea pe Lipscani). Mi-aduc aminte şi de magazine de fabrică uitate azi din Bucureşti (ce tricouri găseam la Crinul, oho!) – dar partea cea bună e că şi azi mai găseşti lucruri foarte bune şi foarte ieftine în astfel de magazine.

E vremea să ne-ntoarcem pe străzi – cu maşinile vechi şi cu poveştile lor.

Încep cu acelaşi model de maşină cu care lansam anul trecut serialul nostru – cu o Octavie:

a venit primăvara… şi deocamdată a înmugurit wirelessul:

… numărul 30 e destul de xxx:

Pocitania, în schimb, a rămas la fel ca acum doi ani.

E tare la-ndemînă să te uiţi în jur şi să vezi mizeria şi urîţenia. Dar a venit primăvara şi avem nevoie (asta e adevărul!) să vedem şi ce e frumos.

fiindcă dete căldura, îmi zisăi să ieşim prin oraş – ştiţi, prin centru. După ce-am căscat gura prin parcuri, ajunsărăm, pe Calea Victoriei, în dreptul Palatului Muzeului dă Istorie – o clădire mare şi frumoasă aşezată într-o zonă cu care ne lăudăm şi noi.

Şi ce văzurăm noi (că eram şi cu fii-mea) pă scările monumentale ale Palatului? Asta:

E adevărat, proiectele sunt cu finanţare europeană, dar să nu uitam că şi România cotizează la fondurile UE, deci sunt şi ceva din bănuţii noştri acolo. Sunt convins că banii ăştia puteau, de fapt, rezolva nişte probleme concrete (drumuri, canalizări, şcoli etc) pentru că, o fi sectorul 1 perceput

… şi luptă serios! Uite-aici declaraţie:

Noi vom fi şi mâine prezenţi în această zonă pentru a fi siguri că vânzătorii de ocazie nu vor reveni aici!

Cred că bişniţarii de la Unirii se cacă pe ei de frică, auzind asta.

ar zice unii – răii – că un’ să se ţie mai bine o expoziţie de găini, porumbei şi şoşoi, decît în Rahova? … că doar acolo, lumea-ntreagă ştie! avem cu toţii calu’ trecut la întreţinere.

Mă rog. Am fost la expoziţia de găini, care s-a ţinut săptămîna trecută. N-a fost rău. Am făcut şi nişte poze: