Bucurestii Vechi si Noi

“Inca o casa daramata” ar putea fi titlul unei stiri din media, venita sa traga inca un semnal de alarma privind modul de dezvoltare al oraselor din Romania. Ce va propun eu este doar o gluma, un mod de a lua peste picior “strategia de dezvoltare” a oraselor romanesti. Voi veni cu o stire bomba, care pe unii ii va bucura, iar pe altii ii va face sa planga de disperare. Iata stirea bomba preluata de pe fluxul de stiri al agentiei:
Orasul Bucuresti este din nou lovit de mafia imobiliara. In dimineata de sambata bucurestenii au fost uimiti sa constate ca in preajma cladirii Palatul Parlamentului, cunoscuta mai bine drept Casa Poporului, au fost instalate echipamentele de demolare ale unei firme de constructii. Muncitorii au trecut imediat la treaba si in doar cateva ore au reusit sa distruga o parte din constructie.

Hala Matache a redevenit celebră în ultima vreme. Motivul nu este activitatea din interior, ci tot mai probabila ei demolare. Despre proiectul lărgirii căii Buzești a scris colegul Popescu pe îndelete, iar cazul clădirii cu pricina a fost mediatizat pe larg în presă. Societatea civilă, atâta câtă este, a protestat. Aflăm mai nou că s-a decis păstrarea statutului de momument istoric (așa de ușor se poate pierde?) și că ar exista totuși o șansă ca această clădire să fie salvată – nu era prevăzută din start salvarea ei? Acum a fost descoperită pe traseul demolărilor?

O continuare fireasca a propunerilor din zona Sfanta Vineri priveste situl intersectiei cu actualul bulevard Corneliu Coposu, mai exact amplasamentul bisericii demolate. Daca in primul episod ne-am ocupat de zona Rondului Udricani a urmat apoi continuarea din al doilea episod cu propunerea de refacere a “Complexului comercial Unirea”, popular denumita Circul foamei de la Unirii. Propunerea de astazi vizeaza amplasamentul bisericii demolate la 20 iunie 1987, in timpul constructiei noului centru civic.

Cam asa ar putea fi cunoscut un loc de intalnire in oras, dar asta daca am trai in trecut. Astazi Podul Mihai Voda nu mai exista decat in amintirea unora si probabil in intrebarile altora, care avand treaba in zona sunt nedumeriti cum de nu se poate traversa pe acolo Dambovita. Zona despre care vorbesc se afla, pe raul Dambovita, aproximativ la jumatatea distantei dintre Podul Izvor si Piata Natiunile Unite.
M-am decis sa propun un nou pod peste Dambovita, pe amplasamentul vechiului Pod Mihai Voda. Noul pod va reface trecerea dinspre Centrul vechi, zona Lipscani si Calea Victoriei, catre malul drept al Dambovitei, o zona afectata de demolarile masive din anii ’80. Propunerea vizeaza strict amplasarea acestui pod, cu precizarea ca va fi doar un pod pietonal si pentru biciclisti.

Zona este punctul final al axei est-vest a orasului, in imediata apropiere a dealului Cotroceni. Dambovita traverseaza in acest punct o zona verde, de dimensiuni nu foarte mari, avand Parcul Operei pe stanga si Parcul Eroilor pe dreapta.
Zona nu a suferit transformari majore de-a lungul timpului, unele dintre cele mai importante fiind sistematizarea raului, in diferite perioade, si aparitia unor cladiri de importanta majora in cadrul orasului.

Dupa o asa de lunga serie de articole despre noul bulevard se impune, zic eu, sa trag si o concluzie. Am analizat in acele articole fiecare tronson in parte, incercand sa prezint toate informatiile pe care le-am putut gasi cu privire la propunerea de dezvoltare. Acest articol se vrea o concluzie, o previziune si o incercare de a afla si parerea voastra despre ce fel de oras ne dorim. Deci cine, cum, de ce si in ce directie veti afla in acest articol cam lung.
Dublarea diametralei Nord-Sud este in opinia mea un rezultat al mai multor actori implicati in viata orasului nostru si ii voi numi in ordinea in care vor fi analizati: administratia, proiectantii, investitorii, ONG-urile si populatia. “Cei cinci” implicati sunt in acelasi timp si beneficiari si prestatori de “servicii” in acest caz, caci este pana la urma un caz de inceput dintr-o viitoare lunga serie de proiecte de dezvoltare a orasului.

Una dintre cele mai cunoscute zone din Bucuresti este piata Sfanta Vineri, aflata in estul pietei Unirii. Piata Sfanta Vineri si-a “primit” denumirea dupa biserica Sfanta Vineri aflata pana in anii 80 la intersectia Caii Calarasilor cu strada Sfanta Vineri. Zona Sfanta Vineri a suferit transformari radicale in urma demolarilor din anii 80, fiind astazi de nerecunoscut.
Aceasta noua incercare de remodelare a spatiului urban vine in continuarea propunerii din zona Rondului Udricani si reprezinta o incercare de a reface o zona mai mare a orasului.

Dupa cum stiti, in Bucuresti sunt refacute si cateva bulevarde vechi, deja finalizatele Stefan cel Mare sau Calea Mosilor(partea noua), sau altele noi create, cum va fi bulevardul Uranus. In acest articol vom purta o discutie despre infrastructura si in ce mod se lucreaza si reface aceasta. Una din arterele care va avea o mare importanta in viitor va fi bulevardul Constantin Brancoveanu din cartierul Berceni. Aceasta va fi una dintre intrarile in oras de pe viitoarea autostrada spre Giurgiu si refacerea bulevardului aproape este finalizata, deocamdata doar pe un tronson.

Incet, incet revenim la viata din Bucuresti dupa perioada vacantei. Am decis ca prima propunere de dupa concediu sa fie intr-un spatiu care este “vizitat” zilnic de aproximativ 800.000 de bucuresteni. Va propun o refacere a unei statii de metrou, mai exact statia de metrou Timpuri Noi. Ideea mi-a venit de la un simplu rationament. Exista o multime de organizatii care incearca sa salveze patrimoniul orasului sau cel putin asta zic ca fac. Totusi cred ca nu se axeaza si pe problema mentalitatii bucurestenilor, o mentalitate care inca nu ii lasa sa aprecieze ce este cu adevarat important pentru oras.

Piata Decebal se gaseste in centrul orasului pe o artera importanta si sunt convins ca multi au trecut prin acest loc fara sa stie nimic despre zona sau despre cum a ajuns sa arate asa. Piata Decebal de pe Calea Mosilor este o piata disparuta, astazi doar un spatiu de parcare neamenajat. I se mai spunea si Piata Mosilor, cand era o piata agro-alimentara, dar in realitate existau doar cateva tarabe, fara vreo alta amenajare.