Bucurestii Vechi si Noi

Geografia este cea care analizează din punct de vedere sţiinţific evoluţia spaţială a anumitor modele sau tipuri de procese si fenomene. În ceea ce priveşte fenomenele care au loc în spaţiul urban, acestea au o dinamică mult mai accentuată şi o evoluţie mult mai spectaculoasă decât cele legate de geografia fizică. Viaţa socială este cu atât mai complexă cu cât este localizată în mediul urban, iar creşterea oraşelor ca suprafaţă şi număr de locuitori, antrenează o cât mai bună coordonare a componentelor acestora: spaţiu urban şi populaţie. Modul de a percepe evoluţia societăţii din marile oraşe – dar nu numai! – este strâns legat de cartier.

În maşina 311, dimineaţă, scaun liber, mă aşez, scot mânuşile, scot ochelarii, îi şterg cu mânuşile, îi caţăr la loc pe nas, scot carte să citesc – totul sub supravegherea atentă a unui puşti aflat pe scaunul faţă în faţă cu al meu.

fulg(i) = păstoriți de vânt, albi, umblă în haită, uzi, nestatornici, lipicioşi

zăpadă = adunări impresionante de fulgi, organizează mitinguri colosale sub deviza ”noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă….”

Lascar Catargi. Ministru de interne in 1871. Berca. Ministru de interne propus in 2012.
Suna cam rau alaturarea nu-i asa? Cum am ajuns in asa hal? Adica sa avem o mana de tradatori abjecti in functii precum ministerul apararii sau la cel de interne?

Recent, intr-o comunitate de dezbateri privind interesul public, a fost deschisa din nou problema cainilor comunitari. In cursul schimburilor de pareri, dupa ce Radu Oltean a avut niste opinii mai ferme si a generat o reactie de sapuneala agresiva din partea mai multor persoane, am indraznit sa intervin si eu ca sa arat concret ca lucrurile nu sunt in regula. Ati mai vazut la mine pe blog ca in fata blocului meu se afla un lagar de refugiati canini si consecintele acestui fapt. Multi. Am spus ca sunt multi. Cineva mi-a raspuns, implicit facandu-ma mincinos, adresandu-mi la punctul 5 al interpelarii sale urmatoarea parere:

Dacă până în preajma anilor ‘70-‘80 ai secolului XIX, Bucureştiul părea un oraş destul de polarizat în direcţia categoriilor socio-profesionale şi a statutului economic, începând cu sfârşitul secolului, şi mai ales pe parcursul celui următor, situaţia începe să se schimbe uşor. Pentru a înţelege cât mai bine situaţia geografică a Bucureştiului şi transformările structurale suferite de vatra oraşului la începutul sec. XX, trebuie să privim asupra tabloului orăşenesc de la sfârşit de secol XIX. Conjunctura politică favorabilă survenită în acest interval, a ajutat Bucureştiul să prospere şi să se dezvolte foarte tare până la izbucnirea Primului Război Mondial.

Dimineaţă, în maşina 311, un tip de 30-35 de ani cu ceva alcool în sânge stătea pe un scaun – răsucit spre culoar – şi perora. Îşi luase şi două sticle cu bere – hidratarea este importantă – una o ţinea între scaun şi coapsă, din cealaltă mai trăgea câte o duşcă când nu gesticula cu ea. Vorbea singur sau cu toată lumea, fundamentul era preponderent militar – conflicte armate, zone de război, cadavre, arme, etc. Relatarea era suprarealistă, poveşti împletite într-un melanj extraordinar de diversificat de teme şi reprezentări. Ca să vă faceţi o idee:

 Scăderea constantă a nivelului de trai în mediul urban. In ultimii ani veniturile locuitorilor din oraşe au scăzut prin diverse metode (disponibilizări, reduceri de salarii, tăierea unor drepturi) iar costul vieţii a crescut prin o serie constantă de creşteri a preţurilor mai ales cel al combustibilor. Cheltuielile cu chiriile şi întreţinerea rămân ridicate iar posibilitatea achiziţionări unei locuinţe de către un tânăr orăşean este extrem de scăzută.

„Este casa generalului Panaiot Warthiadi, construită înainte de 1872, în stil Second Empire predominant neoclasic. Din păcate, casa, trecută demult în mâini straine familiei, este intr-o stare dezastruoasă de conservare.

Poziţie geografică. Capitală a României, Bucureştiul, are în prezent o suprafaţă de aproximativ 230 km2, ceea ce înseamnă că oraşul ocupă 8 procente din întreg teritoriul României. Din suprafaţa geografică menţionată, mai bine de 70 de procente reprezintă arealul construit, ocupat de diferite ansambluri imobiliare sau tehnico-edilitare în cel mai larg sens. Raportat la coordonatele geografice fixe, oraşul Bucureşti se regăseşte la intersecţia paralelei de 44º24′49″ – similar altor oraşe importante ale „bătrânului continent european” precum Belgrad, Geneva şi Bordeaux, ori din aşa-numita „lume nouă”, oraşul Minneapolis din Statele Unite ale Americii – cu meridianul de 26º05′48″, meridian ce străbate şi capitala Finlandei, Helsinki, ori oraşul Johannesburg, cel mai mare areal urban al republicii Africa de Sud situată pe „continentul negru”. Şi, în acelaşi timp, capitala României se plasează prin poziţia sa geografică în sudul ţării la numai de 60 km distanţă de cel mai important curs de apă al ţării – fluviul Dunărea, la mai puţin de 100 km în sudul arcului montan carpatic (coloana vertebrală a României şi românităţii) şi, totodată, la mai bine de 250 km de Marea Neagră sau Pontus Euxinus (în traducere din limba greacă: întindere de apă primitoare) cum era numită cu mulţi ani în urmă.