Bucurestii Vechi si Noi

Stiu ca motto-ul acestui blog este “oameni, locuri si intamplari care te fac sa te bucur de viata” dar e musai sa iti spun si tie ce am aflat de la Irina Dobrita de la Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, desi nu suna atat de bine. Cu atat mai mult cu cat vin alegerile. Si crezi ca exista si oameni (candidati vreau sa spun) sinceri, nu doar de fatada, care chiar vor si pot sa faca ceva.

“«Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului»; da fiecaruia ceea ce este al sau! De aici legea: «Sa nu fii placut Domnului dintr-o singura latura, ci din toate laturile prin care poti si esti dator sa-I placi; intoarce-ti toata puterea si toate mijloacele spre slujirea lui Dumnezeu». Zicand: «Da cezarului cele ce sunt ale cezarului», Domnul a aratat ca acest lucru este pe placul Lui.

“A suflat Dumnezeu suflare de viata si a luat fiinta omul dupa chipul lui Dumnezeu. Asa se intampla si la cea de-a doua nastere: prin suflarea Dumnezeiescului Duh, despre care nu se stie de unde si cum vine, se pun temeiurile vietii noi si se reface chipul lui Dumnezeu.

“«Ieşit-a semănătorul să semene.» De cand a iesit Acest Semanator sa semene, El nu inceteaza a semana. La inceput, a semanat El Insusi, apoi prin Apostoli, iar in cele din urma, prin dumnezeiestile Scripturi si prin dascalii cei de Dumnezeu inteleptiti, si pana acum se seamana pretutindeni cuvantul adevarului dumnezeiesc. Trebuie doar sa fii gata a te arata pamant bun si vei fi semanat neincetat; iar Dumnezeu va face sa creasca ceea ce este semanat. Dar cum sa ma arat pamant bun? Poti sa faci asta prin luarea aminte

“«Cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac.» Oare e greu sa cazi in acest pacat infricosator? Nicidecum, caci iata care sunt pacatele de acest fel: «Nadajduirea multa si fara de masura in harul lui Dumnezeu; deznadajduirea sau nenadajduirea in milostivirea dumnezeiasca; impotrivirea fata de adevarul invederat si intarit de fapte si lepadarea de credinta crestineasca dreptmaritoare. Altii mai adauga aici si pizma fata de darurile duhovnicesti pe care le primeste aproapele de la Dumnezeu; cerbicia in pacat si invechirea in rautate; neingrijirea de pocainta pana la iesirea din aceasta viata» (Spovedania Ortodoxa, partea a treia, intrebarea a 38-a). Iata cate cai spre acest pacat! Apuca-te de oricare din ele si iti va fi dupa aceea greu sa mai dai inapoi, incat te va tari in prapastie. Impotrivirea

“«Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.» Atata vreme cat inlauntrul nostru domneste fara vreo impotrivire viclenia pacatoasa, imparatia intunericului si pacatului ramane trainica in noi; insa cand harul lui Dumnezeu trage spre sine partea sufletului robita de pacat, slobozind-o din robie, are loc inlauntru o dezbinare: pacatul de o parte, binele de cealalta. Indata ce omul, ca urmare a acestei desteptari, se uneste, prin constiinta si libertatea sa, cu binele, pacatul isi pierde orice sprijin si merge spre destramare. Statornicia in hotararea cea buna, precum si rabdarea in ostenelile pe care aceasta le pretinde, risipesc si alunga tot pacatul. Atunci, binele incepe sa imparateasca inlauntrul omului si dainuie atata vreme cat nici o cugetare

“Domnul i-a ales pe Apostoli « ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască, şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii». Si orice crestin este ales spre a savarsi fapte asemanatoare: sa fie neincetat cu Domnul prin neincetata aducere aminte de El, prin propovaduirea si implinirea poruncilor Lui, fiind gata a-si marturisi credinta in El. Acolo unde se savarseste acest fel de marturisire, el va fi o propovaduire rasunatoare pentru cei ce asculta. Orice crestin are puterea de a vindeca bolile, nu pe cele straine, ci pe ale sale; si nu pe cele trupesti, ci pe cele sufletesti: poate sa izgoneasca demonii, sa alunge gandurile rele semanate de catre acestia si sa inabuse intaratarile patimilor pe care ei le atzatza. Fa astfel si vei fi un apostol, plinitor al lucrarii pentru care te-a ales Domnul, savarsitor al apostoliei tale. Atunci cand implinesti cu bine toate acestea, poate ca Domnul iti va da si o chemare deosebita: sa mantuiesti pe altii – dupa ce te vei fi mantuit pe tine insuti, si sa ajuti pe cei ispititi – dupa ce vei fi trecut tu insuti prin toate ispit

“Domnul oprea pe oameni si pe demoni sa Il laude in timpul petrecerii Sale pe pamant, insa cerea ca oamenii sa creada in El si sa plineasca poruncile lui Dumnezeu. Aceeasi lege e in vigoare la Domnul si acum, aceeasi va fi in vigoare si la Judecata: «Nu tot cel ce Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Impărăţia Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Care este în ceruri» (Mt. 7,21). Drept aceea, in biserica incep sa cante: «Slava intru cei de sus lui Dumnezeu», si sfarsesc cu «Vindeca sufletul meu… invata-ma sa fac voia Ta».

“«Bogatul cu greu va intra întru Impărăţia Cerurilor.» Aici se are in vedere bogatul care vede in sine insusi multe mijloace si multe puteri de a-si spori bunastarea; insa indata ce omul avut isi taie orice impatimire de avutie, inabusa in sine orice nadejde in aceasta si inceteaza a mai vedea in ea reazemul sau de capetenie, devine in inima sa la fel ca cel ce nu are nimic; unuia ca acestuia ii este deschis drumul catre Imparatie. Atunci, bogatia nu impiedica, ci ajuta, fiindca ofera mijloacele de a face bine.