Bucurestii Vechi si Noi

70 de milioane de metri pătraţi ori 70 de euro egal 49 miliarde euro.

49 miliarde înseamnă jumătate din suma datorată de noi lumii largi: fmi, ue, bănci. 49 de miliarde însemnînd investiţii în Romănia: comerţ materiale construcţii, locuri de muncă, taxe la stat.

Sîmbătă, ora două şi cincizeci de minute dimineaţa. Noaptea, băăăă! Primesc sms: “Vă invit alături de mine, sîmbătă 3 martie, ora 18, la Biserica Icoanei, la procesiunea din cadrul sărbătoririi? Duminica Ortodoxiei?. Primar Neculai Onţanu”. Abia adormisem. Aşa că am început să trimit năuc mesaje lui 1879. Mi-am dat seama că e un robot. N-are suflet, n-are vină. Aşa că reinterez aici neortodoxia de la gura mea. Era ora două şi cincizeci şi două de minute:
-du-te dracului Onţanu!

m-am obişnuit, de cîţiva ani, să citesc dimineaţa devreme ediţiile de mobil ale principalelor surse de ştiri din ţara asta. E bine şi să fii informat, e bine şi să afli prostii.

nici nu se răci bine mortul Mic.ro, că presa economică-ncepu să caute un nou subiect de lăudat din domeniul comerţului cu amănuntul – şi anume aşa-zisa franciză La doi paşi, a grupului Metro.

Cei mai mulţi dintre noi refuză să cunoască părţi importante din Bucureşti. Cum poţi să susţii că ştii Bucureştiul dacă n-ai pus piciorul în viaţa ta prin Ferentexas? Cînd nu te-ai dus prin Giuleşti, 23 August, Baicului? Cînd n-ai dat roată oraşului pe Centură? Cînd n-ai urcat niciodată în tramvaiul 21? Cînd n-ai mai intrat în Gara de Nord de pe vremea cînd mergeai cu trenul în tabără?

Înţelegerea Bucureştiului nu presupune doar plimbarea cu deştul pe hartă. Nu-i de-ajuns nici să fi mers cu toate tramvaiele, troleibuzele şi autobuzele, pe toate traseele. Să cunoşti fiecare stradă din Centru şi fiecare bloc din cartierul tău. Să fi intrat în toate cîrciumile din drumurile tale. Să fi legat vorbă cu fel de fel de oameni de pe trotuar şi din magazine. Să fi citit studii, statistici, estimări despre Bucureşti.

Şi – atunci – de ce zic că încă nu e de-ajuns?

se cam duce iarna, se topesc gheţurile de pe străzi. A fost greu; maşinile şi-au făcut treaba cum au putut ele mai bine.

Mulţi conducem; unii cu experienţă, alţii cu vocaţie – dar cu toţii interesaţi să ajungem cu bine.

Te apucă. Era pe vremea lui Şoricică, şef la Capitală. Vin cu un taxi gîrbovit. N-am bani, fug să iau din casă. Cobor, taxiul înconjurat de Poliţie. Plătesc şi arunc o vorbă: “pe bietu’ ăsta l-aţi găsit de prost?”. O namilă, un gras, o javră, o tonă de poliţist sare de pe banchetă şi scoate pistolul. Nici una, nici alta. Frica mi-a trecut prin mădulare şi o iau la pas grăbit-fugă de la faţa îmbufnată a locului. Umflatul trimite o maşină să mă prindă. realizez situaţia, mă opresc. De ce să fug?

Nu; cu asta nu se poate lupta. Cu mizeria de-a o ţine langa cu Planul ăsta, cu IMPORTANŢA VITALĂ de a ajunge pe jos din Centru în Rahova.

I-aţi întrebat, bă, pe rahoveni dacă li se pare asta prioritatea publică a cartierului şi a oraşului?

Nu – pen’ că, repet, singurul motiv pentru care se insistă cu pietonalul din Centru pînă la Piaţa de Flori este că la Piaţa de Flori se află The Ark, jucăria părintelui PIDU – Teodor Frolu. Şi dacă T. Frolu are nevoie de pietonal pînă-n faţa clădirii sale, trebuie făcut.

Bucuresti 2 martie 2012 – Bucurestenii ar putea beneficia de accesul la cea mai ieftina sursa de apa potabila, dar ii impiedica proasta calitate a apei si dezinteresul autoritatilor si al Apa Nova.

Din perspectivă macroeconomică, cu excepţia agriculturii, în Bucureşti se regăseşte cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României. Pornind de la servicii şi terminând cu domeniul construcţiilor. Potenţialul şi structura economică a Bucureştiului este caracterizată de dezvoltarea sectoarelor de servicii (79,3%) şi industrie (19,6%, nivel care este inferior mediei naţionale). Astfel, industria se bazează în mod special pe întreprinderile constructoare de maşini, electronice şi electrotehnice, mecanică fină, aparatură medicală, întreprinderi din domeniul chimic (lacuri şi vopsele, anvelope şi articole din cauciuc), materiale de construcţie, prelucrarea lemnului, industria alimentară şi farmaceutică etc. De asemenea, sectorul serviciilor – după cum am putut observa mai sus – este cel mai bine reprezentat, cu precădere în ceea ce priveşte telecomunicaţiile, intermedierile financiare, transportul şi depozitarea, turismul şi serviciile culturale, serviciile către întreprinderi (inclusiv