Bucurestii Vechi si Noi

Trăind în bucureşti, nu ne-am pus niciodată aşa problema; dar adevăraţii baroni locali ai României sînt primarii de sector.

Cine mai e ca ei? Agăţaţi cu disperare de ciolan. Fericiţi ştiind că vor rămîne la ciolan încă multă, multă vreme!

… în sectorul unu o să iasă tot Chiliman. Paleologu are ceva care-i lipseşte. Şi mai are şi un aer de mic-mitocan. Şi mai are şi un aer de om care se crede prea deştept. Chiliman e primar de 8 ani.

Un bloc mai deosebit ca aspect – Unicredit Tower – este aproape de finalizare pe bulevardul Expoziţiei (vizavi de ansamblul World Trade Center).

… veşti dintr-astea nu vreau să primesc.

Patiseria mea preferată de la 11 Iunie s-a închis. S-a deschis alta, dar nu mai e la fel. Pentru că atunci cînd dispare o patiserie veche dispare mai mult decît o merdenea amărîtă – dispare şi tradiţia, şi continuitatea, şi legenda.

E păcat, sînt tare trist.

Dar şi mai trist sînt pentru că, odată cu închiderea patiseriei astea, s-a dus dracu’ ştiinţa de a face o plăcintă, un pateu cu carne.

În Bucureşti nu ai unde mînca o umplutură cumsecade cu carne tocată! Degeaba e patiseria de pe Take Ionescu, sau cofetăria veche din Romană, sau patiseria de la Gară, de pe Griviţa! Nu ştiu să facă umplutura cu carne aşa cum trebuie!

Of! Vreau aşa de multe oare?

… de bulevardul Buzeşti-Berzei e vorba. O să se facă. Nu contează că scriu asta acuma cînd începe lupta electorală şi Primarul se laudă şi cu Soarele de pe cer – de parcă el l-ar plăti să răsară – eu vreau din tot sufletul să văd bulevardul ăsta terminat!

O poartă închisă e o palmă dată civilizaţiei.

Iată această poartă:

Reclama, se ştie, e sufletul comerţului şi, pentru că tot “comunicăm în toate felurile”, iată cum comunică cu potenţialii clienţi restaurantul La Colţ situat, normal, pe colţul dintre străzile Popa Nan şi Matei Voievod. Ar fi interesant de aflat şi cam cât de mari sunt porţiile la asemenea tacâmuri

Mic.ro a murit – aşa cum se scrie în ferpare, după o lungă şi grea suferinţă.

Dar n-a murit de tot.

Mic.ro a fost un lucru bun pentru cumpărător; multor oameni le-a plăcut ideea de a face comerţ civilizat.

Aşa că, azi, în locul magazinelor Mic.ro începe să se nască un comerţ mai bun, mai plăcut, mai flexibil.

Au apărut multe minimarketuri în ultimele luni. Şi văd că au învăţat din greşelile Mic.ro: au şi marfă, au şi reclamă prin cartier, încearcă şi să fidelizeze cumpărătorii; am văzut şi un magazinaş care vrea să livreze şi acasă.

E bine.

Şoseaua Tudor Vladimirescu a fost finalizată în vara lui 2010. Mă miram atunci cum de Primăria reuşise să planteze atîţia şi atîţia copaci pe mijlocul şoselei, în doar cîteva ore.

Nu, nu trebuie să schimbi un lucru bun; dar trebuie să-ţi dai seama cînd un lucru nu mai e bun – şi să-l schimbi repede.

… ce vreau să zic? – că mîndria noastră, cochetul Cişmigiu, nu mai e un lucru bun. M-a stîrnit o constatare a lui Constantin Gheorghe:

În fiecare an trec, într-o seară de dinaintea Paştelui, pe la Mitropolie. N-am cum să nu-l consider cel mai fain loc din Bucureşti – Dealul Mitropoliei e, cu toate eforturile popimii, de neurîţit.