Bucurestii Vechi si Noi

Ştiu că de-abia aşteptaţi să mergeţi la cumpărături, acuma-nainte de sărbători. Fiecare om pe care l-am întîlnit mi-a argumentat că magazinul de unde-şi cumpără el lucrurile e cel şi cel mai bun – şi nu pot să contrazic pe nimeni; pînă la urmă, cumperi de unde poţi şi de unde-ţi face plăcere.

Sau una dintre primale hartii de calc folosite la noi in tara. Provine de la Arhivele Nationale – Directia Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 23 din 1875, fila 151.

… Sîmbătă s-a petrecut povestea. Iată ce pot face nişte excavatoare dibace. Am fost pe-acolo cînd muşcau din ziduri dar mi-a fost milă să fac poze în toiul acţiunii.

Cînd Nokia s-a retras de la Cluj, am sărit cu toţii în sus: ne lasă pe drumuri 3000 de oameni! Cum e posibil ca nimeni să nu fi putut face nimic pentru a evita grozăvia asta?

Numai că, discret, departe de nasul iscoditor (prin sacoşe) al reporterilor economici, adevăratele grozăvii sînt româneşti, neaoşe, tradiţionale.

Dupa multa vreme va putem prezenta o noua stire bomba. Reporterul nostru super-special sta la panda zilnic, iar asta il face sa surprinda in premiera mondiala evenimente de o importanta galactica. Perseverenta reporterului nostru a dat roade astfel ca astazi va putem anunta un nou eveniment pe care altii l-au trecut cu vederea.

Nu ştiu dacă există Blestemul lui Tuthankamon, sau al Craniului de Cristal, sau chiar al Loganului; cred că exista totuşi Blestemul lui Lenin. Pe soclul pe care a stat statuia celui ce a influenţat în mod profund istoria sec. XX, apar de câţiva ani încoace tot felul de “sculpturi”(?). Ba un con cu steguleţe, probabil în cinstea celor de la RATB; ba un clown dezarticulat într-o cuşcă, că şi aşa Circul de Stat e pe ducă; ba un fel de clădire anostă, omagiu adus dezvoltatorilor imobiliari, etc, etc, etc.

În seara asta am constatat cu tristeţe că au dispărut buchiniştii de lângă clădirea Universităţii din Bucureşti. M-am interesat puţin şi am aflat că primarul sectorului 3 Liviu Negoiţă i-a anunţat vineri să-şi strângă catrafusele şi să se care. Luni dimineaţă la ora 5 au apărut nişte unii care au ridicat de urgenţă tarabele buchiniştilor.

În primul rând mi se pare extrem de suspectă viteza cu care a fost executată această operaţiune. Dacă în locul buchiniştilor vor apărea tarabe de ciurucuri lucitoare mi se pare că Liviu Negoiţă este un măgar incult.

Şi-a fost ziua noastră. Frumoasă şi tocmai prielnică bulucelii. Fiindcă de-ntîi decembrie, dacă nu bagi gratis fasole-n tine, nu eşti nici patriot, nici român – nu eşti nimic.

Primarul Onţanu, bunăoară, şi-a strîns vestonul de general peste burţi, şi-a-ndesat caşcheta pe scăfîrlie – şi s-a proţăpit în faţa cazanului: veniţi de luaţi slănină! Ştiam eu că uniforma trebuie respectată; este lege pentru asta. Da’ se pare că uniforma trebuie respectată doar de ceilanţi, nu de cei care-o poartă.

Perioada: sfarsitul secolului XIX – inceputul secolului XX
Grad de protectie: Zona de protectie 28- Amzei
Stilul arhitectural: eclectic cu influente neoclasiciste
Adresa: Str. Mendeleev, Nr. 26, Sector 1, Bucuresti
Arhitect: necunoscut

Ne-am întors pe drumul ce ducea şerpuind către sat, depărtându-ne de fâşia de rai pusă la cale de d-l Dinescu. Din drumul principal am văzut un drum pietruit ce se pierdea în câmpie, drum paralel cu linia Dunării. Drumul conducea către o construcţie masivă, ascunsă parţial de copaci. Curiozitatea ne-a făcut să ne apropiem pentru a vedea mai bine despre ce este vorba.