Bucurestii Vechi si Noi

… ziceam că DGASPC sector 5 nu a răspuns la sesizarea făcută despre copilul folosit pentru cerşit din zona Prosper.

Subiectul a ajuns pe Bucureştii Vechi şi Noi – şi de aici, cu un pic de noroc, din nou la Direcţia de sector. Scurtînd povestea, DGASPC a zis că nu a primit prima sesizare – şi de aceea nu a răspuns.

Bine! Nu ştiu cum de am primit răspunsuri, de-a lungul vremii şi – mai ales! – în intervalul legal de 30 de zile, de la orice altă autoritate locală sau centrală – şi tocmai de la DGASPC nu primirăm.

Dar să primeşti un răspuns e un lucru – şi să primeşti o rezolvare e altceva.

Iată o cam ce scrie în acest răspuns:

Iată ultima ctitorie bucureşteană – Pasajul Pipera, fără bretele de acces din Şoseaua Barbu Văcărescu şi fundătura Calea Floreasca! E gata de ceva vreme; şi fiindcă a-nceput, pe naşpa, campania electorală – hai să inaugurăm, nu-i aşa?

Pe când eram elev la “generală”, şcoala a închiriat un autocar de la ONT şi ne-a dus la Antipa. Vă daţi seama că pentru un copil de-o şchioapă scheletul de Deinotherium m-a impresionat cel mai mult. De unde să ştiu că timp de aproape un sfert de secol voi vedea, în unele perioade zilnic, un alt “schelet preistoric”?

Stiti podul peste calea ferata de pe soseaua Bucuresti – Buftea (DN1A) – a fost inchis pe jumate de sens anul trecut. Si a fost reparat tot pe jumate. Lucrarile au stat, dar de saptamana trecuta se repara si celalalt sens.

Deci… Pentru cateva luni nu se poate merge pe pod dinspre Bucuresti spre Buftea; trebuie sa o iei pe la bariera aia nenorocita.

Eu nu am citit de treaba asta, asa ca v-o spun si ca stire utilitara; si va mai sfatuiesc s-o luati inspre Buftea prin Chitila. E mai sigur!

Multă vreme m-am mirat de ce Regia de transport nu mai vinde spaţiu publicitar pe autobuze, pe tramvaie… De ceva timp însă o face. Am sperat să nu o facă iar mitocăneşte, obturînd geamurile. Am sperat degeaba.

“Pescăruşii”- statuia din parcul Herăstrău. Cred că o ştie toată lumea. Îmi place mult, mult. Realizată din inox de Gabriela Manole-Adoc, între 1965 şi 1966, este şi acum, după aproape 50 de ani, de o surprinzătoare modernitate. Zveltă, esenţială, fără pedanterie de detalii anatomice, reuşeşte totuşi să sugereze perfect cunoscuta pasăre marină. Ce inspirat a numit-o aici Constantin Gheorghe: zbor îngheţat!

Mi se pare, de departe, una din cele mai reuşite statui ale oraşului.

Tocmai de aceea, nu prea mă împac cu amplasamentul ei. Mi se pare prea “ferit”, prea discret pentru frumuseţea ei. Postamentul nu este prea înalt şi, mai ales vara, vegetaţia din jur o cam eclipsează. Aşa că m-am gândit la două posibile amplasamente care s-o valorifice mai bine din

Viaţa la bloc e o junglă; oraşul e o junglă. De aia, se pare, trebuie să faci tot ce e româneşte posibil ca să supravieţuieşti – în jungla asta.

Cum ar fi, să camuflezi cu multă grijă grătarul construit în spatele blocului.

Iată că avem şi Bibliotecă Naţională. Cică e urîtă, că are nu-ş ce reclamă la Samsung pe ea (ei, şi?). Acuma, frumoasă n-avea cum să fie; e doar adaptarea unei clădiri ceauşiste oribile. Arată cam ca un acvariu cu apă dintr-aia murdară, ce-i drept; dar înăuntru o să fie nişte comori…

Bucureștenii știu deja, Prigoană candidează la Primăria Capitalei. Se află în plină campanie electorală, ca atare orașul s-a umplut de bannere. Aș fi dorit să spun cu chipu-i, dar nu e așa.

Pe fundal alb scrie cu litere negre, mare și citeț: plici de-aici! vine prigoană. În partea stângă, explicit, este ilustrat și pliciul precum și un cadavru de muscă surprinsă în delict de violare a spațiului aerian.

Asta e! Biserica Ortodoxă trebuie să construiască Catedrala. Fără ea sîntem morţi. Şi nemîntuiţi, fireşte – nu prea ştiu care e ordinea corectă.

M-am întrebat de ce e nevoie de Catedrală. Că, din cîte ştiu eu, ăia de prin Franţa, Germania, Italia – ţările serioase – s-au cam lăsat de construit catedrale acu’ cîteva sute de ani.

Şi poate pe vremea aia foloseau catedralele şi ca să se apere de invaziile turcilor, să se zăvorască-năuntru cînd dădea ciuma; or acuma sîntem prieteni cu turcii, şi – oricîţi şobolani am avea – ciumă nu mai este.

Da’ dacă zice Biserica noastră că-i trebuie şi-i trebuie catedrală, ce să facem? Facem!

Şi dăm şi bani, dăm şi doi la sută, dăm şi de la buget – să fie, să ne mîntuim şi noi odată.

… doar că, zevzeacă cum e Biserica asta, nu a cerut banii de catedrală de la cine trebuie.

Trebuia să ceară banii de la franţuji, de la nemţi, de la italieni, de la austrieci – ştiţi, pe ăia care i-am apărat noi acu’ vreo patru-cinci sute de ani să nu-i cotropească turcii.

Păi da! Noi şedeam pavăză creştinătăţii şi ne ciopleam bisericuţa dintr-un lemn şi catolicii şedeau şi huzureau la adăpost. Păi nu-i corect!

Nota, vă rog!