Bucurestii Vechi si Noi

Ce este mai frumos într-un oraş după plecarea iernii, decât o plimbare agale prin parcurile acestuia. Sau ce poţi face toamna atunci când parcă toate lucrurile iau calea unui curs lenevos la gândul că o să vină iarăşi frigul, decât să te laşi pradă calmului unui parc ce-şi leapădă frunza lipsită de vlagă şi de culori dintre cele mai palide şi mai ruginii. În ciuda tuturor criticilor care spun că în Bucureşti nu există suficient spaţiu verde pentru fiecare locuitor, capitala compenseză acest handicap prin frumuseţea rară a parcurilor sale.
Este suficient să te plimbi puţin pe aleile Grădinii Cişmigiu, emblema verde a capitalei, pentru

Mesaje pe Intrarea Baldovin Pârcălab, zona Gara de Nord – Hala Matache:

De ani de zile strada pe care ajung acasă arată ca după bombardament. Se spune că cineva a sesizat primăria și i s-a spus că strada figurează proaspăt asfaltată. Este vorba de strada Garoafei, la intersecția cu Sos. Alexandria, zona Piața Rahovei. Vedeți mai jos cum face mașina prin zonele cele mai … puțin accidentate. Adâncimea gropilor este ușor mascată de apă, dar gropile sunt suficient de adânci pentru a fi folosite uneori ca și culcuș de câtre câini.

Am primit, de curând, această fotografie de la o veche cunoştinţă din Canada, dl. Adrian Szasz – un pasionat artist fotograf – fotografie făcută în toamna anului 1972, pe strada Antim.

nu mă-nţelegeţi greşit; îmi plac planurile, proiectele, visele de viitor. Chiar, cu cît sînt mai îndrăzneţe, cu atît îmi plac mai mult. Îmi plac mai ales alea care vor să taie, să dea jos lucruri prost făcute şi să contruiască altele, cu cap.

… de-aia cred că, pentru eficienţa viitorului transport feroviar periurban, reţeaua de centură existentă nu e neapărat prea de folos. Ştiţi – reţeaua de transport există, e acolo deja. Să o folosim şi să o adaptăm e o idee; dar uneori să nu o folosim şi să facem alta e o idee mai bună.

Mă leg, în ceea ce vreau să zic, despre nişte planuri despre care citii recent aici:

ne-am lăcomit: vrem tot mai mult.

Să fie totul la promoţie, să fie două la preţ de unu’, să fie cu de toate, să fie – ce mai – all inclusive!

Aşa-i în viaţă; pesemne c-aşa o să fie şi-n viaţa de apoi. Ştiu ăştia ceva – firma lor e promiţătoare:

… cît de complete? … cu finalizare?

… cum era de aşteptat, nici la a doua sesizare către D.G.A.S.P.C. (sectorul 5, de data asta) nu am primit nici un răspuns în timpul legal de 30 de zile.

Mă aşteptam! Chiar mă aşteptam. Treaba asta dovedeşte nepăsarea, treaba asta dovedeşte că nimeni nu vrea să facă ceva.

Selecţie naturală sau blat social? Căci nimănui nu-i convine să rezolve ceva cu cerşetorii.

•Statului – care ar trebui să-i inventarieze, să le facă acte, să le dea alocaţii, să îi interneze, să îi convingă să nu se-ntoarcă pe stradă, să urmărească încasarea amenzilor date pentru practicarea cerşetoriei
•Poliţiei – care ar trebui să-i ridice de pe străzi, să-i amendeze.

Pentru că cerşetorii sînt foarte de folos aşa cum sînt acum!

•Statului – care nu cheltuieşte nici un leu pe integrarea cerşetorilor, dar spală bani groşi pentru ajutoare şi cantinele sociale.
•Poliţiei – căci cerşetorii, de exemplu, sînt surse foarte bune de informaţie despre alte infracţiuni mai grave din stradă.
————————-

Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş dormind în braţe faceţi repede o poză cu mobilul.

Trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C.

… începem cu una dintre cele mai vîndute maşini contemporane. S-a mirat omenirea pe la mijlocul anilor ‘70 – cum să poată cutia asta să facă uitată legendara broască? Anii au trecut – şi Golful (că de el vorbim) a reuşit…

Nimic nu poate bate mizeria pe care noi înşine o facem: şi o facem!

Aţi aflat că Biserica Ortodoxă Română a lansat candela oficială de folosit de Paşte.

Aţi rîs; v-aţi enervat – reacţii normale.

Însă e mai mult la mijloc. Citiţi aici: