Bucurestii Vechi si Noi

Am scris mai demult despre Hotel Aro – Braşov – o cladire emblematică astăzi pentru oraş, construită după proiectul arhitectului Horia Creangă. Proiectul a fost fructul unei colaborări ce a durat zece ani între „Asigurarea Românească” şi Horia Creangă. În urma acestei colaborări au fost construite (în afară de Hotel Aro Braşov): Palatul Aro ( Calea Victoriei nr. 91-93) şi Blocul Aro (Bulevardul Magheru nr. 12-14).

După o serie de excursii cu copiii în depoul de la Mogoșoaia pentru a vedea trenurile istorice care stau acolo în condiții destul de improprii, într-un hangar, unde e întuneric, și unde vin cu lanterne după ei, le-au propus celor de acolo să scoată trenul pentru Săptămâna Altfel, pentru copiii din București și de ce nu, din toată țara.

Ştrand, ştranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Strand. (cf. dexonline.ro)

  În primăvara lui 1866 prințul german Carol de Hohenzollern intra în Principatele Române, după ce traversase Europa folosind moderne mijloace ale timpului, drumul de fier și vaporul. Puse piciorul pe pământ românesc la Turnu Severin și făcu drumul spre București în condiții de ev mediu: o trăsură deschisă, trasă de 8 cai mici, cu [...]

Fotografia este realizată de George Potra personal și pare făcută la data de 29 iulie 1933, conform notației de pe verso. Din câte știu însă, lucrările de lucrările de prelungire a Bulevardului Colței (numele de atunci al bulevardului de la Piața Romană până la Universitate) au început în 1936, tot atunci realizându-se și demolările necesare.
Detalii despre istoria Pieței Sfântu Gheorghe (Roma) am găsit aici:
Despre Piata Ro

( articol scris in data de 05 noiembrie 2012 ) Ani de zile am trecut pe lângă hala Matache fără să am curiozitatea să intru înăuntru. Dealtfel şi dacă aş fi făcut asta pe vremea când ea încă funcţiona, n-aş fi avut ocazia să văd mult mai mult decât nişte spaţii închise fragmentate, cu finisaje [...]

  Zona Kiseleff, și mai ales spațiul din preajma Arcului de Triumf, poartă amprenta primelor manifestări sportive din București, începute încă din zorii secolului XX și chiar mai timpuriu. În secolul XIX sportul a câștigat din ce în ce mai mult teren în viața bucureștenilor, făcând și el dovada că aceasta era o societate din [...]

Am avut ocazia ca saptamana trecuta sa ajung pe santierul Teatrului National Bucuresti, una dintre lucrarile de anvergura desfasurate in Bucurestii acestor vremuri. Va propun in aceasta postare sa exploram un pic maruntaiele intregului ansamblu (vorbim aici de un ansamblu, nu doar de o cladire singulara – 3 corpuri: corpul A aferent salii mari, corpul de legatura unde se gasesc sali de recuzita, spatii de birouri, ateliere, repetitii, in subsol – depozitare si corpul aferent salii mici, unde a functinat pana acum Teatrul de Opereta “Ion Dacian”).

Dupa ce s-au ras aiurea cladirile ce fusesera construite cu mai putin de 3 decenii in urma in ideea alinierilor prezentate in postarea anterioara cu acest subiect, Piata Carol I era un hau ce trebuia sistematizat. Un concurs de urbanism a fost lansat la finele lui 1942 cu aceasta tema. In acelasi an, autorul refacerii Palatului Regal (arhitectul Nenciulescu) prezentase in numarul

Seria de zone puțin explorate continuă. Dacă săptămâna trecută vedeam cum arată Drumul Sării, acum aduc cartierul Tei în atenția voastră.