Bucurestii Vechi si Noi

Unul in monumentele a cărei dispariţie o regret mult (alături de Măn. Văcăreşti, Mihai Vodă şi bis. Cotroceni) sunt Halele Unirii. Mai precis Hala Mare, ultima demolată dar şi cea mai veche, prima construită. Nucleul viitoarei Pieţe a Unirii, ca piaţă comercială, a fost Piaţa Mare, ulterior Piaţa Ghica (fig. 4 , 5), fondată în vremea Regulamentului Organic (1831-1832) peste râu de Hanul lui Manuc (la vremea aia cursul Dâmboviţei trecea pe sub zidurile sudice ale hanului). În vremea lui Cuza se construieşte Hala Mare (Centrala, Ghica) în scopul comercializării carnii. Este angajată firma unui antreprenor francez, Alfred Godillot iar ca model au fost luate halele din Paris (fig.2).

Acest text este o preluare de pe site-ul ARA (Asocoatia Arhitectura-Restaurare-Arheologie) grup de profesionisti entuziasti, arhitecti si arheologi. De pe site-ul lor aflam ca :
” Asociaţia A.R.A. nu îşi propune să facă „tot ce este posibil” pentru salvarea monumentelor istorice.
Nu îşi propune să monitorizeze starea tuturor monumentelor istorice, nici protejarea sau restaurarea acestuia. Nu îşi propune să educe populaţia acestei ţări cu privire la imensele foloase pe care le generează o memorie inteligent activată pentru a-şi recunoaşte urmele paşilor prin istorie”.
Iata care este – din nou – necazul:

Aceasta bijuterie umoristica a fost scrisa de Caragiale in anul 1900 si a fost publicata in ziarul Universul. In 120 de ani nu s-a schimbat nimic in mentalitatea romanului…

O serie extraordinara provenind din colectiile cabinetului de Stampe al Academiei Romane ce prezinta etapele santierului construirii Podului de peste Dunare Fetesti-Cernavoda. Dupa o prima postare pe acest subiect, publicata in 2008, revin cu poze “noi” si inedite. Cel putin pentru marele public. Public pe care l-am observat, urmarint statisticile, foarte interesat de acest subiect.
E si normal, deoarece acest pod dublu este intr-adevar o capodopera a ingineriei si constructiilor romanesti.
Articolul nu are text mult. Imaginile vorbesc de la sine. In functie de completarile facute de cititori, voi mai adauga legende la imagini.

In ziua de 18 noiembrie 1918, dupa calendarul vechi, iulian ( folosit inca in Regatul Romaniei) sau 1 decembrie dupa noul calendar-gregorian, folosit deja in Imperiul Austro-Ungar, in Bucuresti se desfasoare impresionante manifestatii si defilari ale armatei romane, in prezenta regelui si reginei si a inaltelor oficialitati militare si diplomatice. Romania iesise, nu bine, ci de-a dreptul excelent dintr-un razboi extrem de dur pe care practic il pierduse (vezi pacea de la Bucuresti-Buftea) . Romania isi continua sirul de sanse nesperate ale istoriei, nu numai prin castigarea si iesirea cu fata curata dintr-un razboi crancen, dar si dublandu-si teritoriul.

In seara de 25 octombrie 2011, mergeam intr-un taxi catre centru.T aximetristul, un tip grasut cu varsta pe la 33-37 ani, discuta cu mine despre rege. Zisese la radio ca a vorbit in Parlament dar nu stia de ce ( …ca implinise 90 de ani ). Mi-a vorbit folosind aceleasi clisee din anii ’90.
“Ce mai vrea , domne asta?, Iarasi vrea sa-i dam vreun castel? A stat toata viata in strainatate dupa ce a plecat furand tot ce a putut, si acum vine la noi si -si cere dreptu’….”

Inca de acum mai bine de un an, am avut ocazia sa admir si sa fotografiez o mica colectie speciala, de afise vechi din colectiile Cabinetului de stampe ale Academiei Romane. Am facut o selectie ale celor mai frumoasesi mai reprezentative, fiind interesat in mod special de cele interbelice, datorita stilului grafic si al fonturilor moderniste si art-deco folosite. In afara de acestea am mai adaugat in aeasta selectie si doua alte afise din alte epoci; primul, o reclama de prin 1900 la berea Luther (azi, fabrica Grivita de la Gara Basarab), cu o grafica si o compozitie stufoasa si spectaculoasa, multiplicata in procedeu lithografic si alta din primii ani ai “democratiei populare”, cu o grafica, de asemenea, foarte caracteristica epocii (realism socialist).
Le-am impartit pe subiecte…

Pentru cine nu a urmarit presa din ultimile zilei. Lumea culturala si in special cea a arheologilor si istoricilor vuieste datorita gravei agresiuni ce a avut loc asupra sitului arheologic Sarmizegetusa Regia de pe dealul Gradistea Muncelului. Este vorba de amenajarea unei parcari de 3000 metrii patrati in buza cetatii, prin excavarea dealului. Vinovat unic: presedintele consiliului judetean Hunedoara, Mircea Moloţ.

Azi, pe la ora 8, un colt al Casei Eliad s-a prabusit! Cativa metrii cubi de zidarie de caramida s-a pravalit pe trotuar. N-au fost victime.
Cladirea se afla de un timp in restaurare finatata de Primaria sect 3. Se finalizase acoperisul iar in camera unde s-a produs prabusirea urma sa se toarne beton pe podea.
In jurul zonei unde s-a produs pragusirea se sapase un sant pentru consolidarea fundatiei. Pagubele nu sunt importante si vor fi usor restaurate…

Cand am ajuns acolo (pe la 9 jumate) o echipa de muncitori lucra cu maxim de eficienta pt degajarea zonei…

Am primit de la arhitectul Dan Ionescu de la Monumente Istorice urmatorul mesaj “apocaliptic”, o analiza a situatiei patrimoniului in pericol din Bucuresti. Nu este o exagerare. Asta e situatia: