Bucurestii Vechi si Noi

Unul dintre locurile reprezentative pentru fostul cartier din Dealului Arsenalului a fost Biserica Spirea Veche. Este una dintre cele trei biserici demolate de Ceaușescu pentru a face loc Casei Republicii (celelalte două fiind Biserica Izvorul Tămăduirii și Biserica Albă-Postăvari)

În afară de stadioanele prezentate până acum, Bucureştiul a mai avut şi altele, mai puţin importante, dar care totuşi merită şi ele să fie amintite aici. Mi-a fost imposibil să găsesc fotografii cu stadioanele pe care le voi prezenta azi, ba mai mult chiar și identificarea lor a fost destul de grea în unele cazuri.

Nu putea lipsi din această serie de stadioane dispărute celebrul „Republicii”, fost ANEF, ONEF sau „Principele Carol”. A fost cel mai important stadion al Bucureştilor din perioada interbelică și până la apariţia fostului „23”, dispărut și el între timp.

Prosperitatea economica de la mijlocul si sfarsitului anilor 1930 in Romania, cand tara era unul din marii exportatori de petrol ai lumii si un important producator agricol, a avut de asemenea consecitne benefice pentru scena arhitecturala. Nenumarate cladiri in stil Art Deco si Modernist au fost ridicate, iar stilul neoromanesc a atins atunci varful fazei sale tarzii de dezvoltare, prin unice sinteze cu Art Deco-ul. Una din cele mai interesante evolutii ale arhitecturii locale a fost preferinta in randul publicului pentru designuri inspirate din lumea mediteraneana. Era o arhitectura escapista, refelectand aspiratii similare cu tema Art Deco a pachebotului transoceanic, ce exprima dorinta locuitorilor acestui colt al Europei bantuit de ierni grele de

Comunitatea evreiească din București a fost și ea prezentă în prim planul vieții fotbalistice din perioada interbelică prin echipa Maccabi București. Clubul este înființat în anul 1919 de un industriaș evreu, fiind astfel printre primele grupări fotbalistice din București. Totuși echipa de fotbal n-a avut rezultate notabile în primul eșalon, ea jucând numai în divizia secundă. Merită amintit faptul că unul din portarii echipei României care a participat la primul Campionat Mondial, cel din Uruguay 1930, era Samuel ZAUBER component al lui Maccabi.

Aceasta este un tip obisnuit, daca ma pot exprima asa, de casa in stil neoromanesc datand de la sfarsitul anilor 1920, din timpul apogeului de dezvoltare a stilulului national, al fazei sale mature, chiar inainte ca designurile si tehnologiile de constructie asociate cu Art Deco-ul si Modernism-ul sa-si fi facut intrarea triumfala pe scena arhitecturala locala. Casa este situata in cartierul Domenii din nord vestul Bucurestiului, o zona rezidentiala dezvoltata de clasa instarita bucuresteana (un fel de upper middle class din zilele noastre) in cea mai mare parte in perioada interbelica si timpul razboiului. Edificiul contine elemente esentiale neoromanesti cum ar fi turnul de cula (inspirat din casele fortificate de sec. 17 -19 ale micii boierimi din Oltenia), ce formeaza coltul ansamblului.

Cartierul Obor a dat una din cele mai bune echipe din perioada interbelică, Unirea Tricolor. Echipa a luat ființă în iunie 1926 prin fuziunea celor două cluburi ale cartierului – Unirea (club fondat în 1924) și Tricolor (1916).

Acesta este un mascaron de sort de fereastra, dintre cele aproximativ o duzina, ce impodobesc fatada la strada a muzeului pictorului Gheroghe Tattarescu in centrul Bucurestiului, nu departe de Lipscani. Tattarescu este unul dintre cei mai buni pictrori ai primei generatii ”europene” de artisti romani din anii 1850, cand regiunea era in procesul evadarii din orbita Imperiului Otoman si a modelelor sale culturale. Pictorul a renovat casa la sfarsitul anilor 1850, rezultand intr-un interesant edifciu de stil de tranzitie intre cel otoman balcanic si Mic Paris timpuriu. Presupunerea mea este ca acest set de mascaroni sunt o aditie mai tarzie, datand din

Bucureştii anului 1947. Oraşul îşi lingea rănile produse de războiul ce tocmai se încheiase fără să ştie că o nouă nenorocire avea să se abată câte de curând asupra lui. Sus, în Dealul Spirei, viaţa îşi urmează cursul firesc. În această frumoasă dimineaţă de vară, Nic Ştefănescu îşi aprinde tacticos pipa şi îşi aşează şevaletul la capătul dinspre Ion Creangă al străzii Dr. Nicolae Clinciu. Desenul ieşit din pensula pictorului Ştefănescu, îl puteţi vedea, după 64 de ani, mai jos.

1935, București. Casă veche, renovată, de pe strada Belvedere (acum Domnița Anastasia), nr. 8, alături de casa muzeu în care a locuit pictorul Gheorghe Tattarescu.
La etaj croitoria A. Tauber. La parter Berăria Mărășești, ceasornicăria Belvedere și magazinul de instrumente muzicale La Caruso.