Bucurestii Vechi si Noi

Reclama e sufletul comerţului. Aşa zice o vorbă iar eu cred în chestia asta cu îndârjire.La vremea aia e posibil ca cele două argumente să fi cântarit foarte mult. Nu spun nimic de apă caldă dar asta nu face parte din cerinţele de confort ale blândului popor mioritic.
Nu ştiu să spun despre arhitect, nu ştiu să pomenesc anul înfiinţării (Adrian Crăciunescu spune ca e construcţie ce poate fi datată după 1911). L-am găsit în cartea de telefoane din 1938 pe strada Atena la numărul 2 (astăzi e pe Mendeleev, dar nu ştiu numărul).

Read more: http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com/#ixzz1SoP3jjRx

…sau Vila cu Clopoţei, aşa cum mi-a fost prezentată înca din pruncie, când drumurile către teritoriile nordice mă duceau inevitabil prin faţa ei.

O vilă a cărei existenţă este, cred, ignorată de marea majoritate a bucureştenilor. Poate când se creează cozi de maşini pe la Fântâna Mioriţa să o poată vedea careva. Sau cine ştie, să fi fost popularizată de emisiunea lui H R Patapievici, care se filmează acolo. Trenuri din gara Băneasa, aflată vis a vis, nu [...]

Bucureştiul ăsta începe să mă sufoce. Vrea să mă omoare. Are un dinte împotriva mea. E ca un bătrân răutăcios. Încerc să îi fac bine şi el mă agasează. Evident nu fac decât să mă justific. Îmi justific nepriceperea în arta fotografică. E greu să scoţi un aparat foto pe străzi cum este Polonă, mai ales în zona parcului Ioanid, acolo unde începe şi Dumbrava Roşie, stradă pe care eşti un suspect şi dacă scoţi mâna din buzunar.

Mergand pe Calea Rahovei de la Chirigiu in jos peisajul devine din ce in ce mai arid. Trecem de Bursa de marfuri, de intersectia cu Sabinelor, prin spatele fabricii de bere rece, apoi ne rasare in fata o cladire ceausista abandonata, dupa care, pe stanga drumului, o prezenta cat se poate de surprinzatoare in acel loc- Palatul Bragadiru.

La foarte mică distanţă de una dintre cele mai celebre clădiri ale lui Mincu, Şcoala Centrală (de Fete), unde am învăţat şi eu, se găseşte Casa Ion Mincu. Deşi membru fondator al Societăţii Arhitecţilor Români, creator al stilului naţional românesc şi un prolific architect

Iată că repet şi eu prostia conducătorilor echipei de fotbal Progresul Bucureşti- aceea de a nu lăsa blogul/ clubul să sfârşească demn. Pentru azi avem una din clădirile reprezentative pentru curentul art nouveau- casa Romulus Porescu, de la intersecţia Negustori cu Paleologu.

Trecatorul care trece grabit intr-o dupa-amiaza ploioasa pe bulevardul Hristo Botev, cautand in zadar magazinul cafegiului Gheorghe Florescu va trece negresit pe langa imobilul de raport construit in a doua parte a anilor 20 de catre Arghir Culina.

  Să facem un drum într-o zonă mai puţin circulată spre a prezenta o vilă cu totul remarcabilă, pe care probabil ca mulţi dintre cititorii noştri n-au avut ocazia să o vadă. Am descoperit-o nu preumblându-mă pe strada Emanoil Porumbaru cu gândul la felurite probleme ale omenirii, ci răsfoind o carte pe care am mai pomenit-o de zeci de ori (Bucureşti- arhitectură şi modernitate: Mariana Celac et al, editura Simetria 2005).

Pe strada Dionisie Lupu, la numarul 37, gasim o alta casa foarte interesanta din multe puncte de vedere. Este casa doctorului chirurg Nicolae N Turnescu, primul decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti