Bucurestii Vechi si Noi

Casa in ruina de pe strada Cameliei si Hala Matache acum un an

Casutele “taranesti” din Bucuresti, aparitii inedite in secolul 21, sunt urme supravietuitoare ale stratului rural-patriarhal al orasului.

La raspantia strazilor Temisana, Transilvania si Luigi Cazzavillan se afla un scuar cu un parculet si un monument cu fantana in centru. Parculetul, monumentul si cladirile din preajma redau șarmul Bucurestilor inceputului de secol 20.
Bustul de bronz asezat pe un soclu din piatra il reprezinta pe jurnalistul Luigi Cazzavillan* (1852-1902), fondatorul ziarului Universul, de mare circulatie in epoca (unul din amorasii ce inconjoara baza soclului tine in maini ziarul).

Bijuterii Art Deco in Bucuresti

Cele mai vechi constructii existente azi in Bucuresti, in majoritatea lor covarsitoare datand abia dupa mijlocul secolului 19, nu reflecta in nici un caz spiritul specific autohton. Ele oglindesc modelele arhitecturii europene ale epocii, mai ales frantuzesti, adoptate o data cu inceputul veacului 19 cand Principatele au inceput sa iasa de sub influenta orientala (otomana si greceasca) deschizandu-se calea modernizarii, adica occidentalizarii. O data cu aceasta, caracterul specific local al modului de a edifica incepe sa se stearga. Aproape de necrezut, vechile case boieresti au disparut in totalitate. Ultimele dintre ele au fost demolate la inceputul secolului 20. Care este atunci stilul arhitectural format si dezvoltat de traditia locala in Bucuresti?

Strada Anton Pann serpuieste intre Mircea Voda si zona Ceaus Radu-Plantelor, in fosta mahala a Bisericii Lucaci. Porneste din Mircea Voda, in apropierea intersectiei acesteia cu Matei Basarab, intersecteaza fosta Strada Labirint, rebotezata Cauzasi (dupa ce adevarata Strada Cauzasi si piata cu acelasi nume au disparut) apoi cu Parfumului, si se sfarseste intre doua terenuri virane si in Bd Unirii, in locul in care inainte de sistematizarea din anii ’80 incepea Calea Dudesti.

Este o fotografie extraordinara realizata in 1864 de ardeleanul Carol Popp de Szathmary, unul din primii fotografi ai Bucurestilor. In imaginea luata din Turnul Coltei (care exista inca la vremea respectiva) se pot recunoaste trei repere esentiale ale Bucurestiului dintre care unul a disparut: Palatul Sutu, cladirea Universitatii iar in fata ei Biserica Sf. Sava.

Pana la inceputul secolului 19 care marcheaza inceputul perioadei moderne, casele cu pridvor acoperite cu sindrila, cu foisor sau pridvor sprijinit pe stalpi de lemn erau foarte raspandite intr-un Bucuresti care s-a intins mereu prin cuprinderea satelor de la periferie. In mahalalele marginase in care multe case aveau caracter semi-rural sau rural, dar si la locuintele targovetilor mai avuti din zone mai apropiate de centru se puteau intalni case cu prispa, parmaclac sau pridvor asemanatoare caselor de tara din zona Munteniei. Aceasta imagine a Bucurestilor impreuna cu multimea gradinilor si livezilor au facut ca Bucurestiul sa fie comparat de catre calatorii straini unui sat mai intins.

In lumina uneia din zilele reci ale acestui decembrie Biserica Mitropoliei capatase o aparenta aproape imateriala.
Recunoscator de a fi invins rascoala lefegiilor, Constantin Serban Basarab fonda in 1655 o manastire pe un deal acoperit cu vii din apropierea Curtii Domnesti (Dealul Viilor).

Acum cateva zile s-a prabusit o casa de pe Calea Mosilor. Starea ei facea sfarsitul previzibil. Si alte cladiri istorice, a caror degradare pare a-si fi atins ultima limita, cum ar fi Hanul Solacoglu sau vechiul hanisor de langa Biserica cu Sfinti, asteapta aceeasi soarta iminenta. Importanta data de tipologia caracteristica, de vechime si de istoria cuprinsa intre zidurile lor ar impune respect si grija fata de aceste nu multe vestigii ale trecutului care ne-au mai ramas.