Bucurestii Vechi si Noi

Omul e singura fiinţă care are dorinţe pe fondul unei lipse sau a unui gol existenţial, în jurul căruia îşi construieşte o întreagă ierarhie sau scară a dorinţelor, în încercarea de a trece de la animalitate la umanitate şi, în fine, la divinitate.
Traversând cu barca nenumărate ape, poposind pe nenumărate ţărmuri, omul poate resimţi la un moment dat o oboseală atât de mare a propriei sale incompletitudini, încât nu-i de mirare că aşează la capătul dorinţelor sale sau în vârful lor…pe Dumnezeu. Şi face acest lucru pentru a se lepăda, în fine, de incompletitudine şi a se bucura de plenitudine, ceea ce e perfect justificat. Până acum, omul n-a reuşit să conceapă un ţel mai măreţ.

Ieri, cand Bucurestiul era animat de voiosia spaniolilor si puhoaie de oameni incepeau sa se scurga incet, incet catre meci, eu ma indreptam agale catre o lansare de carte. Pentru ca, pe de-o parte, se spune ca e bine sa te afli in preajma oamenilor catre a caror ocupatie aspiri si pentru ca primul capitol al cartii “Sange Satanic” al Cristinei Nemerovschi m-a intrigat si m-a captivat.

Ce se poate intampla cand conduci cu viteza pe un drum alunecos si intri intr-o curba?
Simplu. Derapezi. Nu vorbesc despre o abordare ce tine de fizica sau sa dau lectii de conducere a unei masini. Am de gand sa va vorbesc despre constientizarea pericolului care te pandeste cand conduci imprudent si iti pui viata in pericol. De cate ori nu am condus cu viteaza excesiva spre cine stie ce intalnire fiind bineanteles in intarziere. Imi amintesc de o astfel de intamplare

Există oameni care fac răul şi oameni care tolerează răul, îl acceptă sau îl susţin. Despre care dintre aceste două categorii am putea spune că face un mai mare deserviciu omenirii? E binevenită în acest sens remarca lui Einstein care, fără intenţia de a minimaliza rolul răufăcătorilor, afirma că „lumea e mult mai ameninţată de cei care tolerează sau susţin răul” decât de cei care-l comit, afirmaţie care, nu-i aşa, ar trebui să ne pună puţin pe gânduri… Şi asta nu pentru că Einstein e Einstein, adică o autoritate, ci pentru că însăşi istoria omenirii, mai trecută sau mai recentă, ne arată că aşa stau lucrurile.

http://comoarahestugmitilor.wordpress.com/

E prea neasteptata, prea “exotica” vestea primita astazi, pentru a nu ti-o impartasi ! Ca si mine, in mod sigur ai auzit de Muntele Athos si de pelerinajele care au loc acolo. Ceea ce poate nu stiai – eu sigur, nu, este ca acesta este un paradis al gurmanzilor. Imi vei da dreptate afland ca, printre specilitatile locului, se numara supa de caracatita, salata cu crithmum maritimum, cod cu dovlecei si halva din gria cu fructe din padurea lui Aristotel. Pestele si fructele de mare de la Muntele Sfant sunt recunoscute pentru gustul lor deosebit, datorat apelor adanci, curate si strabatute de curenti marini purificatori. Au cel mai mare continut de sare din toate marile Greciei si sunt bogate in plancton si hrana curata, deoarece in golf nu se varsa rauri sau fluvii care sa tulbure echilibrul compozitiei apei.

Tocmai ce m-am intors de la WOW 2102 (pentru cine nu stie, WOW = Women On Web). Ceva mai putin entuziasta decat dupa WOW 2011. Nu ca nu mi-ar fi placut sa-mi petrec o dupa-amiaza la Howard Johnson. Ca nu m-as fi simtit rasfatata de organizatori. Sau ca n-as fi observat sincronicitatea de a fi ajuns in acelasi timp cu Cristi Manafu, care mi- a spus, in lift, ca mai important decat ranking-ul, este sa te citeasca cine trebuie.

http://comoarahestugmitilor.wordpress.com/

Daca tot am fost la Londra, in compania unui ghid minunat, n-am ratat ocazia de a vedea “pe viu” celebrul Ministry of Sound. Pentru cei care nu stiu, MoS este un club de noapte (mai este si casa de discuri, si marca de haine, si marca de compilatii de muzica house insa nu despre acestea vorbim). A fost ideea DJ-ului Justin Berkman care visa sa deschida in capitala britanica o locatie dedicata exclusiv muzicii house de provenienta americana (din New York, Chicago si Detroit). “Conceptul a fost urmatorul: pe primul loc am pus sistemul de sonorizare, pe locul doi luminile, pe locul trei design-ul. Opusul a ceea ce se intampla, de fapt, intr-un club”, poveste el. Locatia potrivita a fost gasita in Southwark, intr-un vechi garaj dezafectat de autobuze. Iar primul “gig” a avut loc in septembrie 1991.

Oamenii se tem în general să afle adevărul. Atât despre ei înşişi, cât şi despre semenii lor. Din acest motiv, ei nu-l caută niciodată, ba dimpotrivă, se străduiesc tot mai dibaci şi mai abitir să-l ascundă.