Bucurestii Vechi si Noi

Plin de ghicitori si afirmatii paradoxale si enigmatice, Hamlet este in sine un paradox si mai mare decat cele pe care le contine. Asa cum popularitatea sa in cadrul dramaturgiei universale o arata, piesa recurge la diferite tipuri si conditii umane.

La sfârşitul lunii decembrie, în holul hotelului SARROGLIA a apărut, peste noapte, o statuie de mari dimensiuni (peste 4 metri înălţime şi grea de aproape o tonă), realizată din oţel. Lucrarea se numeşte „A la recherche du temps perdu” şi reprezină un cocoş uriaş cu gâtul răsucit spre un invizibil, dar sugerat, răsărit de soare, pentru a-l vesti. Lucrarea a fost văzută, revăzută şi contemplată de mulţi artişti, galerişti şi critici de artă, dar până acum foarte puţini au îndrăznit să se exprime public despre ea. Aş spune că chiar aproape nimeni, dacă nu ar fi făcut-o, totuşi, Pavel Şuşară şi, mai nou, Marius Tiţa. Restul e tăcere.

Crucea amărâtului având ca repere INTELIGENŢA,SUFLETUL,INIMA şi CREDINŢA s-a răstignit în aşteptare!

Ceea ce se intampla in aceste zile in Romania pare de necrezut. Multi dintre noi nu mai speram ca romanii sa mai aiba un dram de onoare si demnitate si sa reactioneze. Evident, reactia este tarzie! Dar mai bine mai tarziu, decat…

Cariera de dramaturg a lui Shakespeare se imparte in patru subdiviziuni, de la inceputurile timide pana la operele de exceptie care i-au incununat existenta. Nu se gaseste, insa, o inregistrare exacta a aparitiei scrierilor sale si nu se pot confirma datele exacte la care au fost scrise piesele. Dar cele cateva adaugiri de pe primele pagini ale editiilor publicate in timpul vietii sale, aluziile altor scriitori ai timpului la adresa lor si evidenta diferenta de maturitate artistica si a mintii, atesata faptul ca “Macbeth” sau “The Winter’s Tale”, de exemplu, sunt cu mult superioare lui “Love’s Labour Lost”- toate aceste lucruri au determinat aranjarea pieselor intr-o ordine cronologica cat de cat corecta.

William Shakespeare, recunoscut pe plan universal ca fiind cel mai bun dramaturg al Angliei, daca nu al lumii, s-a nascut in 1564 in Stratford-upon-Avon, Warwickshire, aproape de centul Angliei, unde mediul inconjurator pitoresc stimula mintile si inimile scriitorilor. Tatal sau, John Shakespeare, negustor de produse agricole si alte bunuri, era unul dintre cetatenii foarte respectati ai orasului; in timpul copilariei lui William, acesta a fost ales consilier orasenesc, iar mai apoi primar. Insa, incepand cu anul 1577, prosperitatea sa a inceput sa scada, iar acesta avea sa intre in conflict cu autoritatile locale.

Dramaturgia religioasa fusese scrisa si jucata in multe dintre orase mici si mijlocii in perioada Evului Mediu, iar orasele mai importante nu gazduiau atat de multe piese ca si cele mai sus mentionate. Dar, o data cu dezvoltarea capitalei in general, devenind din ce in ce mai mult centrul vietii culturale, dramaturgia, printre multe alte forme literare, a ajuns sa fie mai strans legata de aceasta.

La sfarsitul secolului al XVI-lea au inceput sa apara, mai intai la curtile regale si in cadrul universitatilor si apoi pe scenele populare, niste piese care, impreuna cu tragediile si comediile, aveau sa consituie baza dramaturgiei exceptionale de mai tarziu, numite piese istorice

Incepand cu anii 1550, dupa ce Misterele si Piesele Liturgice decazusera, s-au pus bazele, pe o perioada de 40 – 50 de ani, dramaturgiei Elizabethane. Prima forta care a avut o mare influenta asupra acesteia a fost cea a dramaturgiei clasice. Ea era vizibila nu doar in scrierile pentru

Scena mobila medievala era mare si spectaculoasa. Baza propriu-zisa a acesteia era o platforma intinsa si reprezenta Pamantul cu dramele sale; Iadul era simbolizat prin partea inferioara acoperita cu carpe si lemn.