Bucurestii Vechi si Noi

Orice sistem formalizat reprezintă o convenţie sau cel puţin o urmă a unei convenţii. Desigur, lucrul acesta nu îl face mai puţin operaţionabil, însă îl introduce între anumite limite care ar trebui asumate. Dincolo de orice formalizare este probabil să mai rămână ceva. Ce este totuşi acest ceva? Aş putea merge pe firul unei posibile lumi noţionale, rezultantă directă a unei puneri în paranteză, însă ajungând în acest punct voi fi nevoit să disting semnificaţia transcendentală de semnificaţia ficţională, întrucât noţionalul reprezintă aici ceea ce este diferit de realul perceput. Ceea ce contează este tocmai faptul că întregul mecanism–sistem este unul operaţionabil. Reprezentarea unui real în cadrul formal nu semnifică o certitudine din punctul de vedere al existenţei sale. Formalismul încă dispune de o posibilă metafizică internă, fapt care poate suprima încercarea sa iniţială: aceea de a clarifica. Din punctul de vedere al proiecţiei, există o metafizică naivă a imaginii care spune că imaginea este o copie a lucrului[1] . Însă voi merge mai departe şi voi spune că formalismul ca atare nu poate să clarifice nimic, întrucât sistemul însuşi este de fapt o generalitate a unor fapte. Astfel, variabilele vor deveni constante prin asignare, însă operaţionabilitatea sistemului însuşi face posibilă această transformare.

Elementele sale sunt indiferente la componenta spaţiu-timp, însă din perspectiva

Cu câteva rânduri mai înainte, însă, dl. Baumgarten ne face o confesiune, prezentând ceea ce numeşte „cazul meu individual”. Cităm din text: „scriu duminică seară acest articol, mâine dimineaţa merg la un examen unde am deja dovada a trei wiki-plagiate, sunt îngrozit că în catedra unde funcţionez se va susţine o teză despre care deja am dovezile unor pasaje copiate, iar la noul Consiliu de Etică am redirecţionat un plagiat jenant al unui coleg de breaslă, fără să mă aştept la o soluţie, de vreme ce nu prezintă interes politic”.

Pentru că in România nu prea există jurnaliști. Sunt mulți scriitori la ziar dar extrem extrem de puțini jurnalisti. Și așa se face că de multe ori cele mai bune articole din paginile ziarelor sunt scrise de profesori, ONG-iști si (exceptia confirmă regula) oameni politici ( femei și bărbați)
După evenimentele …

Zarvă mare în centrul urbei…sunt din nou în agora filosofii! Cu mic cu mare toți căscau gurile la minunățiile scoase de aceștia. Ce spun? Despre ce vorbesc?, vuia mulțimea. După câteva momente, cuprinse în secole, grupul de filosofi a decis să plece, să lase în urmă agora.
„Cine va …

Aceasta este o replică pe care am auzit-o destul de des în ultimii ani, din nefericire pentru facultățile de filosofie din România. Este o realitate asumată cu un soi de resemnare, atât timp cât nu există modificări considerabile în paleta cu oferte. În mod cert nu este atitudinea corespunzătoare din …

Nu, nu este vorba despre Paul Ricouer aici
Este vorba despre un soi de saturație… Totul mi-a venit în minte după recentele contacte cu alte spații culturale și cu alte sfere, altele decât cele culturale.
Reviste culturale, studii de master și de doctorat, texte și articole publicate pe platforme sau …

Am să scriu despre un lucru care smulge omul din cotidianitatea macabră și îl poziționează în idealism curat, despre altceva decât v-ați aștepta: despre alpinism! Aventura a pornit anul trecut, în 2010, când am cunoscut în spațiul virtual grupul de tineri clujeni care escaladau crestele Naya Kanga -N ( 5877 m), Labouche Est -S (6146 m) și Kusum Kanguru -SE (6370 m): Vlad Căpușan, Lea Urs și Joco Biro. A fost ca un flash care mi-a scânteiat mintea, ținând cont că descoperisem recent, în acea vară, frumusețea traseelor montane din Bucegi și Retezat. Am răscolit spațiul virtual și am ajuns tot virtual în mijlocul lor, fără să trăiesc experiența lor, ci doar să văd poteca pe care călcau. Mai mult, am continuat și mai îndrăzneț, înspre Nanga Parbat, Annapurna, K2 sau Kangchenjunga, asigurat de toată siguranța mouse-ului și ecranului prin care priveam totul. Există riscul de a nu înțelege complet sau de a înțelege trunchiat cauza care-i mobilizează pe toți cei care se încumetă la astfel de aventuri. Vă recomand să discutați cu ei, să vă povestească doar o frântură din trăirile lor. Eu am făcut-o și am descoperit

Nu este o noutate faptul că puțini dintre noi prețuim mediul înconjurător și ne dorim ca intervenția omului acolo să fie cât mai mică. Ei bine, ne dăm cu stângul în dreptul și ne batem joc de multe dintre locurile frumoase din România.

Zarvă mare în centrul urbei…sunt din nou în agora filosofii! Cu mic cu mare toți căscau gurile la minunățiile scoase de aceștia. Ce spun? Despre ce vorbesc?, vuia mulțimea. După câteva momente, cuprinse în secole, grupul de filosofi a decis să plece, să lase în urmă agora.

The Adjustment Bureau, la fel ca Inception sau Vanilla Sky, e un fel de frecție la piciorul de lemn a unei nișe muribunde a cinema-ului de (mare) studio- filmul de acțiune cu pretenții metafizice. Ne uităm la explozii, lovituri de pumn, urmăriri prin clădiri abandonate, dar o facem pentru a înțelege de ce și cum existăm, dacă noi suntem chiar noi, dacă ceea ce e palpabil e real, dacă liberul arbitru există. Rezultatele unor astfel de duble trufii (set piece demn de Imax si truisme parcă scoase dintr-o broșură de Țuțea) nu pot decât să amuze- sau dacă mai dai doi bani pe filme și spirit, să cam alarmeze.

Matt Damon joacă un politician frumușel, cu tunsoarea aceea standard de republican. După ce pierde alegerile, se amorezează de o britanică pe care o cunoaște la pisoar. Dar relația lor e viciată de niște bărbați eleganți, cu pălărie, care umblă în grup și au un discurs vâscos ambiguu a la euro vilain-ii din parodiile cu Clouseau. După puțină expozițiune în care Damon e legat de un scaun într-o parcare, aflăm că indivizii (care pot bloca timpul și folosesc ușile drept portaluri) sunt un fel de îngeri, care-i pun pe oameni să facă ceea ce trebuie și dacă se abat de la drumul bun, le dau câte un ghiont. În cazul lui Damon, el trebuie să-și vadă de politică (un înger jucat de Terence Stamp îi spune că are șanse să fie PREȘEDINTELE ȚĂRII), iar iubirea lui cu respectiva nu apare deloc în catastifele destinului.

Divinitatea in viziune neo conservatoare. City of Angels combinat cu The Apprentice

Degeaba filmul are la bază o povestire de Phillip K. Dick- filmul n-are nimic din transgresivitatea tematică și textuală pe care o are de regulă acesta. Totul se întâmplă în jurul eroului principal, care trebuie să alerge prin NY ca să se întâlnească cu femela dezirabilă- chiar așa, de ce ar umbla? La fel ca-n orice film cu presupus mister, eroii spun de 20 de ori Ce? Nu înțeleg! De ce mi se întâmplă mie asta? (nu e vreun alt actor A-list în cadru, cui altcuiva să i se întâmple?), refuzând practic să înțeleagă plot pointuri banale până la începutul actului trei, când Damon și dama fug de mână prin oraș, cu femeia la 2 metri în spatele lui, abia ținând pasul cu clișeul ambulant al bărbatului hotărât.

Bărbații cu pălării și dirijați de Isus/Inteligent Design n-au nici ei mai mult contur. Pe lângă faptul că, sinistru-lugubru, îl privesc pe Damon cum fornichează și spun că un sărut poate salva lumea, livrează un set de clișee despre liber arbitru, cam la nivelul acela la care Dan Brown interpretează creștinismul. Îngerul Terence Stamp îi spune că istoria omenirii (chiar așa) e o serie de secvențe în care protectorii ba au luminat mințile oamenilor (Imperiul Roman, Renașterea), ba i-au lăsat de capul lor (ciuma neagră, holocaustul, războaie mondiale).

Cum scapi de o forta atotvazatoare si atotcunoscatoare? Fugind cu Emily Blunt de mana.

Ceea ce e subtil/profund pentru regizorul/scenaristul George Nolfi e acea mâzgă new age care animă trei sferturi dintre americani, de la dependenți de metadonă la surferi cu păr cârlionțat- ideea că există ceva dincolo, dar că, dacă alergăm și urlăm la fel de mult ca Matt Damon, o să putem lua decizii de unii singuri. Și că, desigur, iubirea e ceea ce face și desface orice țesătură pe care vreo chestie superioară reprezentată de bărbați cu carnețele vii o impune și că un sărut filmat cu un travelling circular poate face, literalmente, răul să dispară.

Mark Racz

articol publicat si pe contactcultural

Articole similare:

1.Interview with James Voorhies of Bureau for Open Culture
2.127 hours (2011)/ Mark Racz
3.Biutiful (2011)/ Mark Racz
Posted by admin @ 5 September 2011 1 comments
Tags : emily blunt , george nolfi , mark racz , the adjustement Share This Post
Related Posts

Wrecked (2011)/ Mark Racz
The Conspirator (2011)/ Mark Racz
In a better world (2011)/ Mark Racz
Les Amours imaginaires (Canada, 2010)/ Sebastian Bartos
Biutiful (2011)/ Mark Racz
127 hours (2011)/ Mark Racz
Somewhere (2010)/ Mark Racz
Black Swan (2010)/ Mark Racz
A single man (2010)/ Mark Racz1 CommentsAdd CommentCommentsSep 9, 2011
12:07 pm #1 r : Super recenzie!
Leave a CommentName

Email

Website

Previous Post
« ifilosofie.ro sustine Concursul foto Wiki Loves Monuments Next Post
Jankélévitch: Prelegeri de filosofie morală » About Us
ifilosofie.ro este un proiect destinat filosofiei, un proiect în care pasionaţii de acest domeniu vor regăsi un spaţiu înţesat de texte, interviuri şi noutăţi filosofice. Proiectul, lansat pe 29 aprilie 2010, contine alte cateva initiative precum: Revista Irregular F/ revista.ifilosofie.ro, Net-Art.2.II/ net-art.ifilosofie.ro, Rares Iordache/ rares-iordache.ifilosofie.ro si o pagina dedicata prof. univ.dr. Aurel Codoban/ aurel-codoban.ifilosofie.ro. Rareş Iordache, coordonatorul proiectului Categories CommentsRecent Posts
Categories
Anunțuri/ Call for Papers (32 posts)
Articole (291 posts)
Articole filosofie (118 posts)
iMeditații (78 posts)
Meditaţii asupra Campionatului Mondial din Africa de SUd (12 posts)
Interviu (25 posts)
Sub lupă (69 posts)
Informări (11 posts)
Noutăţi (366 posts)
Digital Culture (67 posts)
Revista Presei/ Evenimente (94 posts)
CommentsMami on Caravana cartilor romanesti colinda Ungaria :
Tare bine ar fi daca romanii din ungaria ar avea aceleasi dr…X on Cazul Ciocan, o palma la adresa reformei învatamantului/ Alexander Baumgarten :
Felicitari Alex Baumgarten pentru luarea de pozitie. am auzi…X on Liiceanu și Pleșu au făcut praf ratingul TVR! :
Foarte bine ca au manelistii si talk show-urile rating, de c…Admin on Cazul Ciocan, o palma la adresa reformei învatamantului/ Alexander Baumgarten :
Acesta este un portal, un web..cu continut adecvat. Cuprinde…artemisa on Cazul Ciocan, o palma la adresa reformei învatamantului/ Alexander Baumgarten :
Am intrat pe acest site incercand sa gasesc articole filosof…r on The Adjustment Bureau(2011) :
Super recenzie!…Hanno on Oana Zamfirache – Relatia pornografiei cu fantasma :
test…Levitra en pharmacie on SF-ul, ce nebunie! :
sWvOOJ Thanks:) Cool topic, write more often! You manage wit…Стакрат on SF-ul, ce nebunie! :
Лучшие торговые системы форекс, �…Haiducii lui Avram Iancu on Interviu Michael Shafir :
cum zicea Paul Goma, in Romania ar fi murit vreo 50000 de ev…
Recent PostsCredința ca filosofie. Marginalii la gândirea Tradiției/ lansare de carte Nicolae TurcanDigital Culture – Software Theory – Net-Art, numarul opt al revistei Irregular F a fost lansatLansarea in Romania a albumului Romanian Cultural Resolution“Am crezut ca sunt in pragul unei schizofrenii, mi-am dat seama ca risc sa ajung o frunza manata in voie de briza spiritului”! Vezi filme de la lansarea Carti RosiiOccupy the InternetDezbatere pe marginea unei aparitii-eveniment: Cartea Rosie de C.G.JungOn the Identity of Romanian Contemporary Cities: Augustin Ioan și Ciprian MihaliWhat kind of policies should we have for new and emerging technologies in the ICT sector?Credința ca filosofie. Marginalii la gândirea Tradiției/ Nicolae TurcanNumarul 8 al Revistei Europa
Ultimul numar al revistei Irregular F
Proiectul ifilosofie.roifilosofie.ro
Net-Art.2.II
Rareș Iordache – pagină personală
Revista Irregular F
The ifilosofie.ro Daily
Recent PostsCredința ca filosofie. Marginalii la gândirea Tradiției/ lansare de carte Nicolae Turcan
Digital Culture – Software Theory – Net-Art, numarul opt al revistei Irregular F a fost lansat
Lansarea in Romania a albumului Romanian Cultural Resolution
“Am crezut ca sunt in pragul unei schizofrenii, mi-am dat seama ca risc sa ajung o frunza manata in voie de briza spiritului”! Vezi filme de la lansarea Carti Rosii
Occupy the Internet
Dezbatere pe marginea unei aparitii-eveniment: Cartea Rosie de C.G.Jung
On the Identity of Romanian Contemporary Cities: Augustin Ioan și Ciprian Mihali

↑ Grab this Headline Animator

Twitter
Credința ca filosofie. Marginalii la gândirea Tradiției/ lansare de carte Nicolae Turcan http://t.co/9Qtg84Ul about 2 days ago from Facebook ReplyRetweetFavorite
A aparut numarul 8 al Revistei Irregular F: http://t.co/c3IGZsiS http://t.co/EZqOiO9n about 5 days ago from Facebook ReplyRetweetFavorite
Reading No.8/Vol.III/ 2011. Digital Culture – Software Theory – Net-Art on Scribd http://t.co/235J3enX #readcast about 5 days ago from Scribd ReplyRetweetFavorite
Published No.8/Vol.III/ 2011. Digital Culture – Software Theory – Net-Art on Scribd http://t.co/235J3enX #readcast about 5 days ago from Scribd ReplyRetweetFavorite
Reading Translocal Art of the Internet (Or Where Does the Art Happen?) on Scribd http://t.co/5FwTwXIJ #readcast about 5 days ago from Scribd ReplyRetweetFavorite
Reading Fenomenologie si realitati virtuale on Scribd http://t.co/usmQppav #readcast about 5 days ago from Scribd ReplyRetweetFavorite
Reading Revista Irregular F/ Numarul 7/ Volumul II/ 2011 on Scribd http://t.co/HRURkvXj #readcast about 5 days ago from Scribd ReplyRetweetFavorite
Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

ArticoleCine a fost C. Ionescu-Gulian? Exterminatorul filosofiei româneşti
Cazul Ciocan, o palma la adresa reformei învatamantului/ Alexander Baumgarten
Balta stătută a facultăţilor noastre – Scrisoare deschisă către domnul Daniel Funeriu, ministru al Educaţiei şi Cercetării
Anti-Odiseea (sau În chip rizomatic locuieşte omul) / Ciprian Mihali
De la scriptio continua la semnul exclamării
Margini, concepte, corpuri, locuri/ Ciprian Mihali
Wrecked (2011)/ Mark Racz
Digital CultureOccupy the Internet
Spaţiul virtual şi creaţiile vizuale din sfera SF&F
This is Marshall McLuhan/ Alex Kitnick
Cum lucreaza greii IT cu Social Media integrata in CRM Oracle/ Victor Kapra
City of QR Codes/ ADAM ROTHSTEIN
In a cata simulare de calculator traim?
Ceva foarte interesant: Ziua Libertăţii Programelor (Software Freedom Day)
CategoriesAnunțuri/ Call for Papers
Articole
Articole filosofie
iMeditații
Meditaţii asupra Campionatului Mondial din Africa de SUd
Interviu
Sub lupă
Informări
Noutăţi
Digital Culture
Revista Presei/ Evenimente
Sub lupăWrecked (2011)/ Mark Racz
The Conspirator (2011)/ Mark Racz
The Adjustment Bureau(2011)
In a better world (2011)/ Mark Racz
Ce inseamna “a intra in pervers” si unde este plasata perversiunea
In a better world (2011)/ Mark Racz
Stradă, rutină, transgresiune (3)/ Ciprian Mihali

Popular Posts
4
SF-ul, ce nebunie!
3
Melancolie şi doliu
3
Violenţă şi precaritate/ Ciprian Mihali
3
Cazul Ciocan, o palma la adresa reformei învatamantului/ Alexander Baumgarten
2
Interviu cu Adrian Bojenoiu, unul dintre inițiatorii proiectului care va reprezenta România la Bienala de la Veneția
Latest Tweets Follow
Credința ca filosofie. Marginalii la gândirea Tradiției/ lansare de carte Nicolae Turcan http://t.co/9Qtg84Ul 2 days ago
A aparut numarul 8 al Revistei Irregular F: http://t.co/c3IGZsiS http://t.co/EZqOiO9n 5 days ago
Reading No.8/Vol.III/ 2011. Digital Culture – Software Theory – Net-Art on Scribd http://t.co/235J3enX #readcast 5 days ago
Looking For Something?
Blog Feed Comments Feed
© 2010 – 2011 ifilosofie.ro Powered by Wordpress Metalo designed by Ebook Reviews In conjunction with Supercar , Places to Visit , Online Calculator. Back to topContact