Bucurestii Vechi si Noi

Marţi 3 aprilie

“«Cel ce-şi astupă urechile sale ca să nu audă pe cel sărman va striga şi el şi nu va fi cine să-l audă» (Pilde 21, 13). Şi ne mai minunăm adesea: «De ce Domnul nu ascultă rugăciunile noastre?». Iată pricina! Pentru că s-a întâmplat, pesemne, să ne astupăm urechile când ne ruga vreun nevoiaş: iată că nici Domnul nu ne ascultă pe noi. Dar încă nu e mare necaz dacă nu suntem ascultaţi când ne rugăm pentru vreun folos vremelnic; necazul adevărat va fi de nu ne va asculta Domnul când ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre. Si nu ne va asculta dacă plângerea pe care o îndreaptă către Dânsul cei trecuţi de noi cu vederea va fi mai puternică decât rugăciunile noastre. Trebuie să ne grăbim a preîntâmpina această nenorocire grozavă, urmând pilda lui Zaheu, care pentru înţeleptele sale hotărâri a auzit de la Domnul: «Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia» (Lc. 19, 9).”

Luni 2 aprilie

(a sasea săptămână a Postului)

“Acestea zice Domnul: «Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învaţă pe tine cele de folos, care te duce pe calea pe care trebuie să mergi. O, de-ai fi luat aminte la poruncile Mele! Atunci, pacea ta ar fi fost ca un râu, iar dreptatea ta – ca valurile mării; şi ca nisipul s-ar fi înmulţit sămânţa ta, iar fiii pântecelui tău – ca ţărâna pământului: nu s-ar fi stins, nici ar fi pierit numele ei înaintea Mea». Cu ce condiţie? «Ieşiţi din Babilon» (Is. 48,17-20)! Babilonul este chipul păcătoşeniei de toate felurile. Părăseşte păcatul, întoarce-te către Domnul cu toată inima ta, şi El nu va pomeni fărădelegile tale, va da uitării toate nedreptăţile tale. Iarăşi vei fi primit în mila Lui, şi atunci nu-ţi va rămâne decât să umbli numai în calea pe care te va învăţa El, ca pacea ta lăuntrică să fie ca un râu, cugetările cele bune ale inimii tale ca nisipul, iar roadele faptelor tale bune ca ţărâna pământului.”

“Păcătoasa, auzind că Mântuitorul se află în casa lui Simon, a mers acolo cu un vas de mir şi, căzând la picioarele Domnului, a început să plângă si a spălat cu lacrimi picioarele Sale, apoi le-a şters cu părul capului său, le-a sărutat si le-a uns cu mir (Lc. 7, 36-39). Ea nu a zis nimic, ci doar a făptuit, şi prin faptele sale a arătat cea mai gingaşă

“Domnul i-a întrebat pe Apostoli ce cred despre Dânsul. Prin Sfântul Apostol Petru, ei au răspuns: «Tu eşti Hristos». Nu deodată s-a copt mărturisirea aceasta, ci, pârguindu-se, s-a sălăşluit în adâncul inimii şi a început să o cârmuiască. Ea a fost întunecată, dar nu clătinată, de moartea Domnului şi a înviat cu mai mare putere prin învierea Lui, făcându-i pe apostoli să propovăduiască

Privind retrospectiv, probabil fiecare schimbare de job pe care am făcut-o a fost menită să rezolve o incongruență de valori între mine și firmă. Uneori conflictul de valori nu este evident, ci doar efectul său : o stare de nemulțumire generală, demotivare. Unele lucruri pe care le tolerai înainte devin extrem de agasante. În general trecerea timpului agravează conflictul, printr-un efect de acumulare. Dacă conflictul de valori nu se rezolvă, el poate afecta grav calitatea vieții, ducând până la deprimare, depresie.

“«Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu» (Înţelep. Sol. 3, 1). Iar sufletele păcătoşilor în mâna cui sunt? Mântuitorul le-a spus apostolilor că satana a stăruit să-i cearnă cum se cerne grâul, adică să-i abată de la calea cea dreaptă, să-i ia în mâinile

Miercuri 28 martie

“«Înţeleptul merge pe cărarea vieţii care duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos» (Pilde 15, 24). Toţi ştiu ce este iadul şi că fiecare poate nimeri acolo pentru faptele sale; însă nu toţi îşi amintesc asta si nu toţi trăiesc cum se cuvine, aşa încât să se vadă că se îngrijesc să scape de iad. Trăiesc aşa, în voia sorţii: «poate avem noroc şi nu nimerim în iad». Dar unde ne este raţiunea? Şi în treburile lumeşti «norocul» poate să ne scape din mâini, însă într-un lucru atât de însemnat, care o dată săvârşit rămâne neschimbat în vecii vecilor, folosirea cuvântului «noroc» vădeşte cea mai mare lipsă de raţiune. Deci nu te făli, raţiune, cu puterea ta de înţelegere, dacă nu-ţi aduci aminte de aceste lucruri şi nu ne îmbii cu cugetări ale vieţii, despre cum am putea, fugind de iad, să ne mântuim.”

“«În tot locul sunt ochii Domnului: ei văd pe cei răi şi pe cei buni» (Pilde 15, 3). O, de şi-ar aminti pururea de asta făptura înţelegătoare! Atunci nu numai că nu ar îndrăzni să-şi facă de cap pe faţă şi să se dedea netrebniciilor trupeşti, ci nici lăuntric, în gândurile minţii sale şi în mişcările inimii sale n-ar îngădui nici un lucru neplăcut lui Dumnezeu. Ar sta atunci cum stă un ostaş aflat pe front înaintea împăratului, cu toată luarea-aminte şi asprimea faţă de sine însuşi, pentru a nu se arăta necunoscător al regulamentului şi a nu avea de suferit mânia şi pedeapsa împărătească. Pentru noi, regulamentul sunt poruncile lui Dumnezeu, care arată şi felul de gânduri care se cuvine, şi felul de simţăminte şi stări sufleteşti pe care trebuie să-l avem; întru toate a

Românii şi-au părăsit ţara din mai multe motive. Prin anii 1850, factorul determinant era opresiunea exercitată de unguri, polonezi, ruşi şi turci, asupra provinciilor române. După 1877, criza funciară şi politica guvernului, de subservienţă totală vestului, au cauzat al doilea mare val de emigrări din provinciile române.

Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.”