Bucurestii Vechi si Noi

Stim bine cum ii place romanului sa se simta important, sa aiba o bucatica de putere pe care sa o distribuie si administreze asa cum doreste. Nimic nou sub soare. Astazi, 25.09.2012, la ora 18:30, va avea loc la Casa de Cultura din Campina avanpremiera filmului “Dupa dealuri“, filmat la Campina, in regia lui Cristian Mungiu. Avanpremiera filmului (cel putin pentru Romania) a avut loc vinerea trecuta la Vaslui. In mod firesc, cei mai nemultumiti au fost tocmai reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane care, in mod previzibil, se agata de vechiul stereotip si vechea scuza pentru a baga mizeria sub pres: filmul aduce atingere imaginii

Uniunea Europeană este foarte grijulie cu tot felul de aspecte ale societătilor europene, dezvoltând de-a lungul timpului tot felul de politici generoase, mai mult sau mai puţin transpuse în realitate. Una dintre ele este egalitatea de şanse care se referă, pe scurt, la oferirea aceloraşi condiţii atât bărbaţilor cât şi femeilor. O cauză nobilă, demnă de a fi frumos reglementată. “Egalitatea între femei şi bărbaţi este un drept fundamental, o valoare comună a UE şi o condiţie necesară pentru realizarea obiectivelor UE de creştere economică, ocuparea forţei de muncă şi de coeziune socială.(…) legile anti-discriminare sunt proiectate pentru a asigura un tratament egal, indiferent de rasă sau origine etnică, religie

Nu am pretentia ca ceea ce voi semnala in acest colţ de internet este o noutate absolută, însă nu pot sa ma abţin să nu o semnalez oamenilor normali şi inteligenţi care urmăresc acest site. Observ cum in ultimii douăzeci de ani, timid, incet-încet, frustrarea sexuala acumulata de poporul roman in deceniile comunismului pudic dar isteric iese la iveala.

Consumismul romanesc s-a aliat foarte bine cu snobismul romanesc. Un nou obicei si-a facut locul in mentalul shopping-ist al natiei valahe: mersul la Viena pentru sezonul de reduceri. De cumparaturi. Recent, mama unui cunoscut se mandrea ca fiul ei s-a dus la Viena sa-si faca niste cumparaturi. Sublim, mi-am zis, invidios, in gand.

Am avut treaba la Tribunal. Nu, nu am fost nici inculpat, nici arestat si nici parat iar DNA inca nu m-a cautat. Cele doua ore in care m-am vanzolit pe culoarele Tribunalului Prahova mi-au ajuns cu varf si indesat si sper sa nu mai fiu nevoit sa pun piciorul in acea cladire interbelica total neincapatoare pentru valul de infractiuni, procese, avocati si alti trepadusi care transforma atmosfera acestui loc intr-una irespirabila. Chiar la propriu caci aproape toata lumea sta in culoare si pe bancile de langa mesele din hol si…fumeaza.

Despre un alt subiect minor. Sunt fascinat de diverse aspecte ale afişării în plan simbolic şi public a puterii. Unul dintre acestea este mănunchiul de chei.

Chiar am un coleg căruia pe această cale ţin să-i mulţumesc, care m-a inspirat. Omul deţine o impresionantă colecţie de chei cu care se afişează peste tot. Îmi dau seama că este el de la 20 de metri. Urcând scările cheile zornăie impersonal şi rece urlând a putere. Puterea de a deschide uşi. Păşind pe holul întunecos pot să mă feresc de el căci cheile îmi semnalează exact unde se află, viteza cu care se deplasează şi direcţia pe care o urmează.

Ce vreau eu mai mult si mai mult pentru dumneavoastra, cititorii blogului nostru, este sa va determin sa cumparati si sa cititi aceasta carte. De ce sa o si cumparati, daca puteti sa o cititi imprumutata de la prieteni sau de la vreo biblioteca?

avea iniţiative este o atitudine condamnabilă în România, o ştiam foarte bine de mult timp. Atunci când ai iniţiative profesionale eşti bănuit de tot felul de dorinţe de promovare, de a lua scaunul superiorului.

Nu înţeleg nici acum, la câţiva ani de la invazia lor, imensul număr de autovehicule noi, sclipitoare, scumpe, din ce în ce mai scumpe care populează modesta noastră infrastructură rutieră. În fiecare zi îmi propun utopic să număr gipanele pe care le observ ştiind bine că fiecare trebuie să valoreze câteva zeci de mii de euro

Pe 26 ianuarie s-au implinit nouazeci si patru de ani de cand s-a nascut celebrul personaj care si mort pare a nu se desparti de poporul lui drag. S-a organziat chiar si o licitatie cu tot felul de cadouri exotice primite de celebrul cuplu prezidential in urma vizitelor de lucru si de stat. Daca ne-am obisnuit cu bocetele unor nostalgici langa mormintele celor doi din cimitirul Ghencea, nostalgici care isi fac cruci, aduc sobor de preoti ( o culme a abertiei) intr-o incercare postuma de a le descoperi latura umana, democrat-crestina, un evenment de o cu totul alta natura a avut loc intr-unul din cluburile de fite din Capitala: o petrecere avand ca tematica regimul comunist si, dat fiind speranta patronului de a face un profit cat mai mare, aducand in local, la clubareala, fosti pionieri ai Patriei.