Bucurestii Vechi si Noi

Din monitorul oficial, observat pe www.dacoromanica.ro

In mod paradoxal, recompensa pozitivă ne iese mult mai greu decât cea negativă. De obicei luăm lucrurile pozitive care ni se întâmplă ca pe ceva normal, chiar și atunci când ar trebui să fim surprinși pozitiv.

Control fiscal in piata de flori din Rahova. Douazeci de tiganci au fost deflorate.

“Atunci când Sfântul Pavel a început să propovăduiască în Damasc, toţi se minunau, zicând: «Nu este, oare, acesta cel ce prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume?». Şi totdeauna se întâmplă aşa: cei din mijlocul cărora cineva se întoarce de la necredinţă la credinţă, ori de la păcat la virtute, se miră: «Ce s-a întâmplat cu el? Totul mergea la el

Este povestea a doi prieteni care, la un moment dat, s-au certat. Unul dintre ei l-a lovit pe celălalt peste faţă. Fără a scoate un cuvânt, cel lovit a scris pe nisip: ”Astăzi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste faţă”…

Idealul social de azi are mereu grijă să-ți sugereze prin diverse căi de promovare că nu ești niciodată suficient de slab, de frumos, de deștept sau de bogat. Aș mai adăuga o listă întreagă, dar mă rezum la a le reuni pe toate în mult vehiculatul termen de „succes”, cu mențiunea că succesul fiecăruia este o chestiune pur personală.

Câţi dintre voi sunteţi pesimişti? O mână, două, şapte. Ups, sunteţi deja prea mulţi. De ce sunteţi aşa, măi dragilor? Ce-aţi păţit de-aţi devenit aşa? Ştiţi că nu e tocmai bine, nu?

OK, înţeleg parţial. Când eşti pesimist te gândeşti la toate chestiile nasoale care ar putea să se întâmple, şi poţi să spui că nu te mai uimeşte nimic, poţi să spui că nu mai ai aşteptări, că eşti pregătit pentru orice. Ştiu cât de bine te simţi când ai avut dreptate şi s-a întâmplat ce-i mai rău. La urma urmei, dacă tot e rău, măcar să am plăcerea de a avea dreptate, nu? Măcar atât.

Sfântul Petru grăieşte către Simon: «Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te, deci, de această răutate a ta şi roagă-te lui Dumnezeu, doar ţi se va ierta cugetul inimii tale». Nu avea parte, iar Simon nici cu gândul nu gândea că a ajuns aşa departe; şi doar pe dinafară nu săvârşise nimic necuviincios, ci numai a gândit în chip nedrept, şi cugetul inimii lui a săvârşit un lucru despre care

Radioul pe care îl ascultăm astăzi, în forma pe care o cunoaştem, diferă foarte mult faţă de ceea ce înaintaşii noştri încercau să inventeze şi nici măcar nu visau să conceapă în stadiul actual. Cercetări duse simultan şi în perspective diferite de către echipe împrăştiate în lumea întreagă şi schimbul de informaţii din comunitatea ştiinţifică dinainte de 1914, au făcut posibilă crearea radioului. Ca orice invenţie propriu-zisă, a fost necesară mai întâi o descoperire ştiinţifică ce să permită crearea unui astfel de dispozitiv.

“Ceea ce grăiseră mai înainte Petru şi Ioan către mai-marii iudeilor le-au spus mai apoi toţi Apostolii: «Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni; Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus, pe care voi L-aţi omorât, spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu L-a înălţat Stăpânitor şi Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor; şi-I suntem martori întru aceasta noi si Duhul Sfânt,