Bucurestii Vechi si Noi

Din păcate, în această analiză a fost omis un factor esenţial. Judecând strict după criterii economice, nu se poate găsi o regulă clară a prosperităţii. Dar dacă luăm în considerare ceea ce se întâmplă în minţile oamenilor, situaţia se prezintă diferit.

Trăim într-un sistem capitalist. Ne place sau nu, trebuie să ne adaptăm la el. Vorbim aici de consum, dar şi de credite şi bani virtuali. Încă de mici,

De ce au păcătuit astfel Anania şi cu Safira? Fiindcă au uitat că Dumnezeu vede faptele şi gândurile lor. Dacă ar fi cugetat că Dumnezeu vede toate cele din afară şi cele lăuntrice ale lor mai bine decât toţi oamenii şi decât ei înşişi, nici nu le-ar fi trecut prin cap să viclenească pe Apostoli. Aceeaşi este pricina pentru care se nasc toate faptele şi cugetele noastre păcătoase. Ne

BUYOLOGY – Ştiinţa manipulării consumatorilor

Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic “Merck”, se confesa revistei “Fortune”, arătându-şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca “Merck” să devină un fel de “Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să “vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate

Ne considerăm deștepți, nonconformiști, optimiști, creativi, prietenoși, sportivi, amuzanți şi loiali, repetându-ne asta cu orice ocazie, răspunzând cu aceste adjective de fiecare dată când suntem puși în faţa situației de a ne descrie. Răspunsurile le dăm pe moment, fără să ne gândim, „aruncând“ la întâmplare calităţi, încercând să părem cât mai pe gustul celor cu care vorbim, încercând să ne integrăm. Şi, în același timp, presupunem sau mai bine zis sperăm că felul în care ne vom prezenta noi pe noi înşine, cu mai multe calităţi decât defecte, va rămâne neschimbat de-a lungul relației dintre noi şi celelalte persoa

“«Cel ce nu crede în Fiul lui Dumnezeu este dinainte osândit.» De ce? Fiindcă atunci când în jur este lumină, el rămâne întru întuneric, din dragoste faţă de acesta. Dragostea de întuneric, ura faţă de lumină îl face pe de-a-ntregul vinovat, chiar de nu ştie care e adevărul, fiindcă pe cel ce are dragoste nefăţarnică de adevăr, adevărul îl scoate din întunericul rătăcirii si îl aduce la lumina adevărului. Pildă este Sfântul Apostol Pavel. Acesta era un adevărat iubitor al adevărului, luptând din tot sufletul pentru ceea ce el socotea drept adevăr, fără vreun fel de interes. Ca atare, îndată ce Iisus i-a arătat că adevărul e altul decât ceea ce socotea el ca adevăr, în aceeaşi clipă a lepădat vechea părere, arătată a nu fi adevăr şi s-a legat din toată inima de noua descoperire, dovedită în chip simţit ca adevărată. Acelaşi lucru se întâmplă cu oricine iubeşte adevărul fără făţărnicie. Adevărul despre Hristos e limpede ca lumina zilei: caută şi vei găsi; iar ajutorul de sus e totdeauna gata să întâmpine pe oricine caută fără făţărnicie. Aşadar, dacă cineva rămâne în întunericul necredinţei, acela o face numai din dragoste de întuneric, si pentru aceasta este dinainte osândit.”

De ce ai nevoie ca să faci o pască rusească… la Bucureşti? Păi, în primul rând de formă. E o formă de lemn, în trunchi de piramidă. E alcătuită din 4 laturi trapezoidale, care se îmbucă între ele, dintr-un capac mic, pătrat, cu o gaură în mijloc, care se fixează de formă cu cârlige, şi dintr-un capac mare.

În România, problema culturii de orice fel a fost destul de mediatizată şi îndelung discutată de toate genurile de oameni, mai mult sau mai puţin în măsură. Se pare că la o analiză cât de cât superficială, românii noştri au parte de un nivel foarte scăzut de cultură în creieraşe. Dacă stăm să analizăm pe cei mai tineri, mai exact elevii de liceu, aflaţi că încă mai există o flacără de speranţă!

“Si niciodata nu m-am simtit in acelasi timp atat de detasat de mine si totusi atat de prezent in lume” – Albert Camus

“«Domnul meu şi Dumnezeul meu!», a strigat Sfântul Apostol Toma. Simţiţi, oare, cu câtă putere s-a agăţat el de Domnul şi cât de strâns Îl ţine? Cel care se îneacă ţine mai strâns scândura prin care nădăjduieşte să se izbăvească de moartea în valuri. Să mai adăugăm că cel ce nu-L are astfel pe Domnul faţă de sine şi nu este astfel faţă de Domnul, acela încă nu crede în Domnul aşa cum se cuvine. Noi spunem «Domnul Mântuitorul», înţelegând prin asta că El este Mântuitorul tuturor; iar Toma zice: «Domnul Mântuitorul meu». Cel care spune: «Mântuitorul meu», acela simte mântuirea ce vine de la El, iar simţământul mântuirii este împreunat cu simţământul pierzaniei din care îl scoate Mântuitorul pe cel mântuit. Atunci când omul, care prin firea lui e iubitor de viaţă, îşi simte pierzarea aproape, ştiind că singur nu se poate mântui, se simte îndemnat să-L caute pe Mântuitorul. Atunci când Îl află şi simte puterea mântuirii ce vine de la Dânsul, se apucă de El cu tărie şi nu vrea să se desprindă de Dânsul, de-ar fi şi omorât pentru