Bucurestii Vechi si Noi

Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iudeilor – că unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni – vă spun vouă acum.

Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat. “

Drum greu, pe-o zapada tare ca sticla, de-a lungul albiei paraului Valea Seaca, ce urca spre munti, chiar din mijlocul orasului Campulung. Dupa vreo opt kilometri, masina nu ne mai foloseste. Casele se raresc, e placut sa le vezi, cu hornurile lor prin care ies varcolaci de fum, la marginea padurii. O ultima ulita se termina, urcam pieptis. O padure intinsa, apocaliptica parca, pustiu inghetat si fantastic, cu cioturi prelungi de arbori rupti de vant, ca dupa un razboi atoatepustiitor, sub un cer alburiu

Tăcut-a Domnul miercuri si joi până seara, pentru ca în seara aceasta să reverse o cuvântare către ucenici căreia nu i se poate afla asemănare nu doar în toate scrierile omeneşti, dar nici măcar în Scripturile dumnezeieşti. Acum, după cum ne arată Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi împiedicată ungerea Lui cu mir, căci aceasta îi slujea ca pregătire pentru moarte. Înaintea ochilor Lui deja nu se mai află altceva decât moartea – taina din urmă a venirii Sale pe pământ pentru a noastră mântuire. Să ne adâncim si noi în con

Pustnicul Zosima a murit de curand, in octombrie 2008, la varsta de 129 de ani. Un om pe nume Ioan Baron l-a ingropat, in taina, intr-un loc inalt; fratele Ioan, cum i se zice aici, unul dintre putinii oameni care i-a cunoscut pe acesti sihastri cu aura de sfintenie din muntii Rarau-Giumalau, care i-a vazut, care i-a auzit, care a fost ingaduit sa urce pana la ascunzisul lor din padure. Marturiile sale sunt halucinante: de pilda, acest pustnic Zosima si-a “hotarat” exact ziua in care va muri, cu un an inainte. Si-a sapat singur groapa, asteptandu-l apoi pe ucenicul sau in ziua prorocita, ca sa il culce in mormant si sa aseze tarana peste dansul.

În România, problema culturii de orice fel a fost destul de mediatizată şi îndelung discutată de toate genurile de oameni, mai mult sau mai puţin în măsură. Se pare că la o analiză cât de cât superficială, românii noştri au parte de un nivel foarte scăzut de cultură în creieraşe. Dacă stăm să analizăm pe cei mai tineri, mai exact elevii de liceu, aflaţi că încă mai există o flacără de speranţă

Despre un alt subiect minor. Sunt fascinat de diverse aspecte ale afişării în plan simbolic şi public a puterii. Unul dintre acestea este mănunchiul de chei.

Chiar am un coleg căruia pe această cale ţin să-i mulţumesc, care m-a inspirat. Omul deţine o impresionantă colecţie de chei cu care se afişează peste tot. Îmi dau seama că este el de la 20 de metri. Urcând scările cheile zornăie impersonal şi rece urlând a putere. Puterea de a deschide uşi. Păşind pe holul întunecos pot să mă feresc de el căci cheile îmi semnalează exact unde se află, viteza cu care se deplasează şi direcţia pe care o urmează.

Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul

Probabil puţini dintre voi ştiu că în Bucureşti se află cel mai mare turn de paraşutism din România. Îl găsiţi uşor în fostul complex sportiv şi cultural „23 August“. Ajungeţi în cinci – zece minute de mers pe jos de la staţia de metrou Muncii.

o seara undeva prin decembrie când cautam pe celebrul “TuTeava” (Youtube) cele mai bune discursuri de-a lungul anilor (nu știu ce-mi veni). Așa am dat peste Charlie Chaplin în filmul The Greatest Dictator, care este un film haios pana la urma deși se termină cu un discurs care după părerea mea ar trebui să fie scris pe unul din pereții claselor din a 1-a și până în a 12-a.

Am vrut însă să mă axez la un alt “discurs” descoperit la întâmplare (tot atunci). Este din filmul Rocky Balboa – nu l-am văzut recunosc, dar e pe lista de cumpărături. Dacă te afli într-o zi proastă, zic să te oprești pentru 2 minute și 22 de secunde ca să te uiți la el. Nu mai fi leguma !