Bucurestii Vechi si Noi

Viața de pictor nu o fost niciodată una tocmai ușoară, dar, în cea mai mare parte, este una extraordinară prin bogăția frumosului și a minunilor de oameni care o trăiesc în adevăratul sens al cuvântului.Alexandra Ignat este o tânără pasionată de arta pictatului, care ne-a răspuns cu mare drag la câteva întrebări despre pasiune și artă.

În zona Lipscani se aflau multe hanuri, care au apărut datorită dezvoltării Bucureștiului între secolele XVI și XIX, însă puține au trecut testul timpului. Printre acestea se numără și Hanul lui Manuc, aflat pe strada Franceză, și ridicat în 1808 de un armean înstărit, Emanuel Mârzaian, numit de turci Manuc Bei. Construirea hanului

La intersecţia dintre strada Franceză cu Şelari, se află o cladire vopsită in grená, în plin proces de renovare. Aici a fost odată Hanul Roşu, clădire cu o istorie bogată.

Odinioară, în capătul străzii Şelari exista un pod ce lega Centrul Vechi de zona Palatului de Justiţie şi a Bisericii Domniţa Bălaşa. Podul a fost numit iniţial Podul Calicilor, însă a fost redenumit după Războiul de Independenţă, în Podul Rahovei. În

N-aţi mai auzit de acest teatru până acum, nu? Situat în inima parcului Bazilescu, această clădire minunată obişnuia să adune laolaltă nu mai puţin de 2.000 de iubitori de artă, oferindu-le posibilitatea ieşirii din cotidian prin punerea în scenă a multor evenimente culturale, teatrale sau muzicale. În prezent, este evident că trecerea timpului şi-a lăsat profund amprenta, iar amfiteatrul se află într-o stare deplorabilă. Cu toate acestea, ar fi mai bine să înclinăm balanţa către amintirea a tot ceea ce a reprezentat pentru bucureşteni acest t

Sunt convinsă că nu multe persoane au auzit de Casa Melik. Ca să mă fac mai înţeleasă, am să vă spun că aceasta a fost prima casă locuibilă din Bucureşti transformată, ulterior, în muzeu. Fără nicio îndoială, ea reprezintă una din puţinele bijuterii ale patrimoniului, care o să vă fascineze din prima clipă prin frumuseţea, fineţea şi istoria ei tumultoasă.

Construcţia Casei Melik datează încă din secolul al XVIII-lea, mai precis din anul 1750. Primul proprietar se pare că a

Foişorul de Foc este o clădire de 42 metri situată la intersecţia străzii Traian cu bulevardul Regele Ferdinand, iar în trecut era folosit drept turn de observaţie pentru apărarea împotriva incendiilor.

În secolul al XIX-lea populaţia din Bucureşti creştea rapid, iar oraşul se întindea pe o suprafaţă de 30 km². Problemele legate de lipsa de alimentare cu apă potabilă şi absenţa unui „foişor de foc“ din care să fie supravegheat oraşul a dus, în 1890, la ridicarea Foişorului de Foc pe care îl ştim şi noi astăzi. Clădirea a fost proiectată de arhitectul-şef al primăriei, Gheorghe Mandrea, iar costurile înălţării sale au fost în jur de 200.000 de lei. Foişorul era una dintre cele mai înalte clădiri din oraş şi, în partea de sus a sa, a fost construit un bazin ce urma să alimenteze cu apă prin cădere liberă împrejurimile, dar acesta nu a fost niciodată utilizat.

În aprilie 1892 s-a amenajat

Am observat că din ce în ce mai multă lume tinde să-şi numere prietenii printre oamenii cu care îşi petrec cea mai mare parte din timp, în cazul nostru colegii de suferinţă şi de liceu. E mult mai uşor, nu-i aşa? Nu trebuie să te strofoci prea tare să-şi faci timp pentru a te vedea cu ei pentru că oricum sunt acolo în fiecare zi. Nu e nevoie să-ţi răpeşti 15 minute nepreţuite din timpul tău de frecat duda pe Facebook pentru a da un telefon. Nu e nevoie să îi întrebi ce au mai făcut, cum se mai simt, cum mai e viaţa lor; doar ştii deja tot ce mişcă. E mai bine aşa. Doar nu o să-ţi împarţi viaţa cu cineva care nu e fizic lângă tine în fiecare zi. Doamne fereşte! să-ţi aduci aminte cât de mult au contat persoanele respective atunci când chiar

Construcţia morii a fost foarte anevoioasă, din cauza faptului că la vremea aceea nu exista încă nicio fabrică de cărămidă, de unde constructorii să îşi poată procura materialele necesare ridicării clădirii. Aşadar, utilajele necesare au fost aduse de la Viena, transportul acestora durând aproape o lună.

Tocmai a început vacanţa mult aşteptată, ceea ce înseamnă că Moş Crăciun e după colţ!

Societatea noastră, de atâtea ori încercată de probleme existenţiale cam pe orice plan posibil, este pusă faţă în faţă de data aceasta cu un mic (mare) impas, şi anume procentul de promovare înregistrat la sesiunea examenului de Bacalaureat din ultimii doi ani,deloc încurajator.

Ca urmare a acestei situaţii s-a ajuns la concluzia că cea mai bună soluţie trebuie să vină de la cei „supuşi“ examenului vieţii …