Bucurestii Vechi si Noi

Filme, jocuri, şi Facebook pe calculator. Bine, am înţeles, astea te ţin în casă, e o pasiune general acceptată de fiecare. Hai să mai citim şi o carte, să facem şi altceva, să pictăm, să scriem, să călcăm, să spălăm, să le zâmbim alor noştri – măcar producem gânduri bune. Statul în casă dăunează grav vederii, prea mulţi pixeli

Dacă stai bine şi priveşti în jur, o să observi că niciun adolescent nu se mai consideră copil, chiar sunt indignaţi dacă cineva are tupeul să le spună că sunt încă copii. Nu e nimic bun în asta. De ce vrei să devii adult din clasa a V-a sau din clasa a IX-a? Stai liniştit, că după ce termini liceul vezi pe naiba, iar atunci o să te iei de cap şi o să o iei la goană pentru că o să ai prea multe responsabilităţi

Am constatat recent că oamenii, în general, nu ajung să înţeleagă alţi oameni în adevăratul sens al cuvântului. Ideea ar fi următoarea: indiferent de cum eşti, de cum te simţi şi oricât de deschis ai fi privind starea ta, nici chiar apropiaţii nu te vor înţelege pe deplin. Dacă stai să te gândeşti, e aberant să speri acest lucru. Ar fi posibil doar dacă respectiva persoană

Există foarte multe activităţi extraşcolare pe lumea asta, fiecare potrivită pentru un anumit tip de oameni. Eu m-am regăsit în dezbateri. Ce înseamnă această activitate? Păi, nu se rezumă la o simplă ceartă, ci la un schimb de idei contradictorii desfăşurat şi organizat sub supravegherea unui arbitru.

Structura unui meci este destul de simplă: există două echipe de câte trei persoane (una afirmatoare şi cealaltă negatoare) ce trebuie să susţină sau să combată o anumită temă (exemplu: Teen Press este cea mai bună revistă pentru adolescenţi). Fiecare persoană are de susţinut câte un discurs prin care trebuie să convingă arbitrul şi/sau auditoriul că punctul de vedere al echipei lui este cel mai bun.

De ce dezbatem? În primul rând, încă de când au apărut în Grecia antică, dezbaterile au reprezentat democraţia.Este foarte important ca oamenii să ştie să-şi exprime ideile, părerile şi, de asemenea, să fie capabili să le asculte pe

Pentru cei care nu îl ştiu, Teo este unul dintre cei mai buni şi mai cunoscuţi comedianţi stand-up de la noi din ţară, în momentul actual. El ne-a împărtăşit în special experienţele sale din perioada liceului, dar am vorbit şi despre cariera lui şi părerile sale legate de societate. Un om inteligent, modest, amuzant chiar şi în discuţiile filosofice; o persoană de la care clar ai ce învăţa! Acesta

Am constatat recent că oamenii, în general, nu ajung să înţeleagă alţi oameni în adevăratul sens al cuvântului. Ideea ar fi următoarea: indiferent de cum eşti, de cum te simţi şi oricât de deschis ai fi privind starea ta, nici chiar apropiaţii nu te vor înţelege pe deplin. Dacă stai să te gândeşti, e aberant să speri acest lucru. Ar fi posibil doar dacă respectiva persoană căruia te confesezi, să aibă cumva acces la emoţiile tale, ceea ce e imposibil. Empatia nu e de ajuns.

Probabil că mica adunare de adolescenți din București nu se va compara cu nicio adunare de prin alte părți vreodată, și asta pentru că aici este răspândit obiceiul de a copia tiparul de peste hotare, gen Miley Cyrus sau sinistra Taylor Momsen.

Exagerarea este deja ceva obișnuit în vestimentația celor de 15-16-17 ani și n-am să mă opresc aici, ba chiar am să ofer detalii și exemple pe care le-am văzut. Începem cu o tipă de 15 ani, să zicem, machiată foarte strident, cu suvițe de 5 feluri în cap, o multitudine de brățări și mă rog, niște haine ce au în componența lor toată gama de culori ale curcubeului. O minune, ce mai! O plăcere să privești, nu-i așa? Așa se duce tipa asta la liceu. O vezi în pauză, cu o țigară scumpă încercând să învețe să fumeze și urlând prin curte că vezi doamne profa de engleză i-a reproșat

Stăteam şi mă gândeam la tema din numărul acesta şi am ajuns la o concluzie sumbră: „Lor nu le place şcoala!“. Cine sunt Ei? *Insert here* orice referinţă la cadrele didactice din învăţământul preuniversitar sau universitar. Daţi o fugă prin curţile liceelor după asta şi veţi înţelege. E o simbioză perfectă.

Adevărul este că, în condiţiile în care totul este subfinanţat

Chiar o să murim? Civilizaţia din ziua de azi, generaţia născută cu Iphone-ul în buzunarul pantalonilor de firmă, se teme de prezicerile unei civilizaţii de acum mii de ani? Nu neg probabila superioritate a civilizaţiei maya faţă de cea actuală (şi aici mă refer doar la valorile morale), însă se pare că scepticismul general nu se aplică şi-n acest caz. Dacă se aproprie sfârşitul lumii, atunci sigur va veni odată cu vampirii ce sclipesc şi zombii, nu?

…dar cu cine merită! Acum pe bune, nu vreau să par nesimţită şi să fiu etichetată drept anti-bătrâni sau ceva de genul, dar pe voi nu vă enervează cucoanele alea care vin şi vă trag de mânecă, spunându-vă „Hei, fetiţo, fii politicoasă! Cedează locul bătrânilor!“, de aude tot autobuzul? Ţin să precizez că nu mă refer la acele persoane care chiar au nevoie să stea jos!