Bucurestii Vechi si Noi

“Am fost un boem în prima tinereţe, am avut apoi o familie
(soţie, copil), am ocupat şi funcţii înalte şi am fost şi ultimul om
(voi muri în această postură umilitoare, „să pot să-mi ispăşesc
păcatele”), am publicat cărţi care n-au trecut chiar neobservate
de critică, unele premiate credibil – aşa arată un Domn Contra?”

„Ieşită nu demult de sub imperiul dominaţiei
„centrului”, cultura română a învăţat greu lecţia raporturilor
fireşti dintre centru şi margine.”

“Sunt multe “despărţiri” în această carte postumă a lui
Adrian Marino: de propria operă, cum am văzut, de oraşul natal
(Iaşi), de cel în care a locuit (Cluj) şi de capitala tuturor “relelor”
(Bucureşti), de Academie, de Uniunea Scriitorilor şi chiar de
literatură, în general, de cultura română în formele ei trecute şi
prezente, ba şi de unele repere ale culturii europene etc. ”

„Oraşul gemea sub secerişul morţii. Ciuma făcuse
ravagii. Străzile erau pline de soldaţi ruşi, care ocupaseră
casele dinspre Popăuţi, să fie alături de cazarma husarilor,
aciuaţi acolo de pe vremea retragerii lui Napoleon, ca buni
chezaşi la graniţa imperială. „

„cu mănuşi fără mîini
şi bocanci fără tălpi
cu pieptari fără coaste
şi lungi pantaloni descărnaţi
aşa sîntem prezenţi la raport”

„…la baza exegezei din volumelor Ion Creangă. Nonconformism şi
gratuitate (2002) și Calistrat Hogaş. Eseu monografic (2007) stă
retrospectiva critică sau, mai bine spus, o metacritică ce include
subiectul de abordat într-un context determinat biografic,
sociologic, psihologic şi antropologic. „

- De ce nu te-ai făcut poet, dragă Mircea A. Diaconu? Sau măcar
prozator…! De ce, critic literar? Te-ai gîndit vreo clipă, oare, că nu vrei
să fii la mîna altuia în momentul în care te expui cu un text în public?
Cine cîştigă din confruntarea critic-poet? Sau din cea critic-prozator?
Care e, de fapt, diferenţa dintre poezie, eseu şi proză, că mie, de o vreme,
mi se cam şterg diferenţele…! După părerea ta, Homer a fost (mai mult)
poet sau (mai mult) prozator

Era într-o după-amiază de
luni, cred, cînd, butonînd plictisită
tastatura uzată a telecomenzii, fără
să ştiu ce caut anume, m-am oprit
involuntar pe chipul învăluit de-o
coamă leonină albă înconjurînd
figura altminteri

„Doi moldoveni deţin topul în evocarea şi restaurarea
paradisului copilăriei, Ion Creangă şi Ionel Teodoreanu, fie că
ne conducem după impresii sensibile şi de gust, fie după judecăţi
aşezate pe temeiurile analitice ale criticii şi istoriei literare. Lor
li se poate alătură Paul Goma, cu scrierea de maturitate Din
calidor şi, în mare parte, cu Arta refugii.”

„A te privi pe tine însuţi e-o armă
a privi pe altul e-o dezarmare
a nu privi deloc e-o germinaţie.”