Bucurestii Vechi si Noi

Ştirea că ruşii de la Mechel vând combinate siderurgice româneşti cu 243 de euro unei firme de apartament ar trebui să fie una şocantă. La fel, circul de la Oltchim şi Arpechim ar trebui să ocupe mai mult din timpul jurnaliştilor. Asistăm la sfârşitul unei ere: un secol de eforturi pentru a pune pe picioare o industrie românească. Şi este vorba de 100 de ani aruncaţi la gunoi. Românii sunt mână largă cu timpul şi averea lor.

Mie unuia îmi este clar că povestea cu întreruperea filmului pro- căsătorii homosexuale de la Muzeul Ţăranului Român a fost gândită de la bun început ca o provocare. Au mai fost evenimente de genul acesta care s-au desfăşurat în linişte şi pace. Însă locul ales anul acesta pentru o proiecţie de film a fost o provocare în sine: dacă evenimentul se desfăşura netulburat următorul pas logic ar fi fost organizarea unei discoteci gay în biserica de la Muzeul Ţăranului. Organizatorii ar fi avut nevoie totuşi de nişte violenţe: o încăierare generală cu arestări şi certificate de la Institutul de Medicină Legală i-ar fi dat lui Mircea Toma o pâine de mâncat şi pe timpul pensiei. Manifestarea asociaţiilor creştine a fost însă una paşnică: au cântat ş

Reproduc cu amărăciune cuvintele profesorului Florian Colceag care, într-un acces de revoltă, a exclamat: „Nenorociţii! Au vândut recolta şi acum vând şi sămânţa!”. Au vândut-o, domnule profesor, au vândut-o! Iar victimele tac…

n ultimele săptămâni, polemicile şi controversele legate de breasla scriitorilor s-au înteţit şi au fost bun prilej de ipoteze şi de certitudini. Au fost făcute, în numele unor „dezvăluiri” demne de cel mai josnic tabloid, manipulări grosolane ori atacuri teziste cu gândul de a învinge,

Artur Enăşescu, un poet astăzi uitat, era văzut la un moment dat, pe la începutul secolului XX, ca poetul filosof care avea geniul pentru a umble golul lăsat de dispariția lui Eminescu. Deosebit de admirat de criticul Perpessicius, spre sfârșitul anilor ’20 o boală mentală îl face să se degradeze treptat, apoi devine „fantoma” pe care George Potra a cunoscut-o la începutul anilor ’30. Mai jos aveți povestea acestei întâlniri.

„Străin între ai lui”

Orașul, un glob de sticlă.

Mi se pare aiurea ca bezbojnicii militanţi să facă atâta scandal pentru „banii lor de la buget care se duc la Biserică” în condiţiile în care nu îmi este clar câte impozite plătesc ei. Conform recensământului din 2012 în România s-au declarat atei 21.200 persoane, fără religie 23.900 persoane – undeva la 0,2% din total. [...]

Dacă bărbaţii au uitat cumva, săptămâna asta e celebrul 14 februarie, sărbătorit peste tot în lume. Evenimentele legate de Valentine`s Day încep din pripă şi ţin toată săptămâna. Fie că eşti singur, într-o relaţie, într-un embrion de relaţie sau într-o relaţie poliamoroasă, turta dulce în formă de inimă va fi prezentă în toate colţurile şi cotloanele, până la orizont şi-napoi. Iar această turtă poate deveni poem, povestire sau dramatizare. Felul de a iubi poate fi indicat, cu subtilitate sau cu umor, şi prin dăruirea unei cărţi. Oferind, de pildă, audiobook-ul editat de Humanitas “O noapte plouă-n cinstea mea / o noapte plouă-n cinstea ei” de Ion Minulescu, în lectur

Nevoia de spaţii multiculturale calde şi personale/personalizate nu ţine doar de imaginaţia unora ca mine ci de o realitate concretizată tot mai des şi demonstrată cu asupra de măsură ori de câte ori un astfel de loc se deschide amatorilor. Ele câştigă din ce în ce mai mult teren în faţa librăriilor clasice şi în faţa cenaclurilor. De ceva timp, cele mai importante firme de pe piaţa distribuţiei de carte au înţeles a

Cu mîinile clocotind a ură și sălbăticie, luă păpușa vie, jumătate cît măsura el, și o strînse din spate. Începu să o miroasă iscoditor, ca un lup înfometat, savurând teama și fragilitatea unui suflet damnat, rupîndu-i fiecare geană. Ceilalți i-au spus să se oprească, însă furia transpira pe fata cu piele de porțelan. Auzea gemetele ei de durere și se excita tot mai mult, pînă o izbi în colivie. Se asigurase să-i așeze, mai întîi, capul de iepure. Un imens cap de iepure alb, ca-n desenele pentru drogați. Și fata dansa în colivie. Dansa, apoi se agăța cu picioarele subțiri și dezgolite și vinete, de un leagăn. Cu capul în jos, cu capul de iepure de pluș, se legăna spre desfătarea namilei. Fusta roșie îi acoperea acum bustul și lacrimile de sînge, dezvăluind virgine forme de intimitate. Inocența devenise lascivă, în dansul fricii, iar mîinile îi căzuseră inerte, moi, pe jos. Se ridicase iar, sălbaticul