Bucurestii Vechi si Noi

La 12 aprilie 1956, la Muzeul de Artă din Bucureşti se deschide, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani, prima expoziţie retrospectivă în Europa şi în România a lui Brâncuşi, cuprinzând doar 13 lucrări din cele 18 existente în ţară.

Uite că s-a umflat căpşunul, a crăpat cireşul şi ne dau FRUCTELE lor. Iată-ne ieşiţi, în felul nostru orăşean, în natură. Mîncînd din roadele pămîntului. Ale pămîntului românesc. Dar ce fac? De poftă dau 15-20000 de lei pe un kil? Duminică aşa am făcut într-o cavalcadă de căutări prin pieţe. Uite-mă la Rîmnicu Sărat. Doar cireşe de mai 18000. Drăcui. Uite-mă la Timpuri Noi. 50000 kilu de căpşuni arăbeşti-turceşti. “ce te uiţi, domle, aşa?” mă luă la rost o găină-vînzătoare. Intru în Norilor. Acolo: 15000 căpşuna, 20000 cireaşa. Zic: nu cumpăr! Ce nu mă pot abţine? Şi cu toate astea am luat. (more…)

Gata, mi-am propus: îmi pun oglindă în casă. Gata, îmi fac pantaloni ca pe vremurile noi. Că oglindă n-am avut de douşdeani decît a mică din baie. Oare de ce n-am simţit nevoia reflectării-aranjării-înfrumuseţării? Uite, n-am simţit. Şi pantalonii? Păi, nu se mai poate să umblu cu pantaloni de vară evazaţi. Nu se mai poate! Toată lumea de vreo vară umblă cu ei cu “cioc mic”, pe pulpă, lăsaţi exact pe pantof. Nu, nu vreau să-mi cumpăr nimic nou, vreau să-i ajustez.

Urmăresc cu îngrijorare, dar şi cu oarecare amuzament, cronicile de întâmpinare la amplasarea, pe treptele Muzeului de Istorie, a unei statui reprezentându-l pe împăratul Traian cu lupoaica în braţe.

Peste jumătate din cele 101 titluri promovate săptămînile trecute au fost alese-savurate-scrise.
Iată ce-a mai rămas. Poţi intra în joc încă. Alegi din LISTA DE MAI JOS O CARTE ce-ti place si-mi scrii
2-3 rinduri din inima.
Te bagi? SPUNE-MI TITLUL pe istodor.eugen@gmail.com

Poesii populare 1866 ediţia Alecsandri
Moara cu noroc 1881
Amintiri panu 1901
Poesii Văcăreştii 1908
Romanţe – Minulescu 1909
Poemele luminii -Blaga 1919
Ion -Rebreanu 1920
Joc secund Barbu 1930
Pădurea Rebreanu1922
Ţiganiada 1925
Cuvinte potrivite Arghezi 1927
Baltagul Sadoveanu 1930
Viaţa lui Eminescu Călinescu 1932
Sorescu poeme 1965
Athanor, Naum 1968
Ingeniosul bine temperat: Dicţionarul 1968, 1971
Saşa Pană- antologia literaturii române de avangardă, 1969
Liiceanu Tragicul 1975
Viaţa ca o pradă Preda 1977
„Faruri, vitrine, fotografii”- Cărtărescu 1980
Noica Devenirea întru fiinţă 1981
Poeme de amor” – Cărtărescu 1982
Caii la fereastră (1987) Angajare de clovn(1993), Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt (1998), Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (2001) Visniec
Terente Robert, Sorin Vieru – Riscul gîndirii, Humanitas, 1990
Ion Ioanid – Închisoarea noastră cea de toate zilele, Editura Albatros, 1991 – 1996, 5 volume
Zbor în bătaia săgeţii Horia Roman Patapievici 1995
Mungiu-Ro-istoria unei neînţelegeri 1995
Piaţa Universităţii-Irina nicolau&co, editura nemira, 1997
Florin Constantiniu-O istorie sinceră a poporului român 1997
Lucian Boia – Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din antichitate pînă-n zilele noastre 2004
Stalinism pentru eternitate-o istorie politică a comunismului românesc Vladimir Tismăneanu 2005
Boia Tinereţe fără bătrîneţe 2006
Întîlnire cu-un necunoscut, Humanitas 2010
Lucian Boia – Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950, 2011

Alexandru Ghilduş de la Goldart este de părere că lipsa de gust destabilizează piaţa de artă şi anihilează criteriile de evaluare ale cunoscătorilor. Nu-i împărtăşesc punctul de vedere, din simplul motiv că nu lipsa de gust a dat buzna peste “marfa” de calitate, ci calitatea a tulburat apele limpezi şi liniştite ale lipsei de gust, agresându-le. O agresiune lăudabilă şi salutară, e adevărat, ca orice formă de educaţie, dar asta face parte din mecanism: nu poţi avea o piaţă de calitate, dacă n-o formezi. Iar asta poate dura, uneori, timp de o generaţie

Aşa cum am semnalat la momentul respectiv, în foaierul hotelului Sarroglia din Bucureşti, au început să apară, începând din decembrie anul trecut, nişte statui din oţel. Autorul lor este Adrian Costea. Până în acest moment sunt patru lucrări şi în curând vor fi şase.

Foarte rău. Dacă noi în atîţia ani ne numim Miniştrii la Educaţie ori utopişti, reformatori radicali: Marga, Funeriu, Miclea, ori mari şmecheri-mici şobolani, ca tanti Ecaterina-Abramburica, tanti Corina-Standford sau Mang ăsta. Aşa stăm şi la Sănătate. În punctele vitale nu există o normă de mijloc şi de forţă. Cînd vin marii reformatori îi contestă toţi, cînd vin mediocrii nu fac nimic altceva decît să scoată Sportul din orar. Mă întreb cînd va veni Viitorul, stăpîn pe două portofolii: Educaţie şi Sănătate.

N-aud un puştan care să nu spună că vrea în Străinătate şi n-aud nici un om de generaţia mea care să spună că se operează-vindecă în România. Uite, numai devreme de acum o săptămînă: îmi spunea un prieten cum fi-sa a făcut 2 facultăţi în Anglia, din alea grele, şi-n România n-are unde să se angajeze după doi ani de stat pe bară. Ce să mai zic de altă poveste: bărbat ca mine diagnosticat cu cancer, băgat la radiaţii aici în Bucureşti, dus după nici o lună la turci, acolo, minune, vindecat, că doar n-avea cancer.

Or, după mine, am cam belit-o: n-am pus bani deoparte nici pentru copil, nici pentru bolile mele. Şi mă văd murind dracului pe la Casa de Sănătate la coadă, luîndu-mi negaţie că se mai cer adeverinţe la internarea în Spital.

Cum va arăta România anului 2050? Dar restul lumii? Răspunsul depinde în primul rînd de situaţia demografică a fiecărei ţări. Asta este concluzia esenţială a ultimului raport al conglomeratului financiar britanic HSBC Bank PLC, publicat pe 11 ianuarie 2012 şi bazat pe date curente pînă la 5 ianuarie. Conform raportului, România anului 2050 va avea 19 milioane de locuitori şi va fi una dintre ţările care vor avea în următorii 38 de ani o creştere economică anuală între 3 şi 5%.

Poezia “Albatrosul ucis” are o semnificaţie distinctă în opera labișiană: face parte din creaţia literară de vârf a poetului cu viaţa întreruptă brutal în plin urcuș genial, fapt pentru care a fost considerată o premoniţie a lui, adăugându-i-se în acest sens epigrafele. Redacţia „Gazetei Literare” (organ al Uniunii Scriitorilor), în 1955, a refuzat să o publice, nu și „Scânteia Tineretului” (organ al CC al UTC), în ianuarie 1956, inclusă apoi în volumul postum “Lupta cu Inerţia” (Ed. Tineretului, 1958), titrând ciclul de versuri din care mai făceau parte: Sunt douăzeci de ani, Epitaf I, Epitaf II, Pasărea cu clonţ de rubin. Ulterior, în 1966 și 1993, două volume de poezii ale sale vor fi intitulate omonim