Bucurestii Vechi si Noi

suntem generaţia celor ce au trecut de la anti la post
cu pumnii strânşi aşteptăm

abia ce mi-am terminat
somnul de frumuseţe
şi am căzut în somnul cel de moarte
dar Dumnezeu avea alte planuri cu mine

în camera din Berceni cu vedere la Marea Neagra îmi joc dintele cu diamant la barbut sperând să câştig ceva bani pentru a putea vedea Lacul lebedelor interpretat de târfele de pe Plevnei cu aluniţe sub ţâţe pentru a mânca trufe la cantina săracilor şi pentru a face o baie chimică împreună cu Christian Rosenkreuz

un rid a apărut
pe satâr
într-o noapte în care
răsuflarea mea
nu dovedeşte nimic

te caut
sap o rană în carne
şi dedesubt
îmi zâmbeşte o venă
iar râsul acela
mă dezechilibrează
şi parcă
….

clătindu-mi imaginaţia
prin plictisul altora …

cu dricul pe contrasens
privesc cum febra
vă încolonează
la cozile Agenţiei de turism Mina Minovici

Burroughs este apostolul nostru degenerat, copilul din flori al secolului de tinichea, înghiţitorul de săbii cu gust de heroină, sfântul poponar al periferiilor, taumaturgul rănilor noastre invizibile, cel ce ne sfâşie carnea cu o tandreţe de balerină virgină, promiţându-ne mântuirea la Spitatul de Psihiatrie unde infirmiere bărboase cu centura neagră pun peste oameni furtunele cu apă sfinţită;

O gheară de oţel îmi scurmă prin sinusuri la ora când coşmarul se prelinge dinaintea ochilor mei goi,
sunt clipele când aş vrea să fiu asemeni acelor gândaci ce ies seara la promendă
înfometaţi şi isterizaţi de frica luminii şi a tălpilor uriaşilor gândaci bipezi
sau asemeni acelor animale stranii de care vorbesc profeţii cuprinşi de febră
în delirurile lor vizionare, întinzând mâinile groase şi flămânde spre cer.
Cioclii burtoşi cu aripi de înger survolează pământul ars, speriind oamenii care alergă beţi care încotro,
aş vrea să mă ascund căt mai adânc, în cochilia unui melc uriaş, să fiu omul de la mansarda melcului

Orice aş spune, simt că e mult prea puţin,
aş putea vorbi despre un cenuşa unui diamant ce coboară suplu peste Toscana,
despre eroul discret al unei secte străvechi ce stă să dispară,
despre o lebadă rispită pe canalele întunecate ce nu duc nicaieri,
despre cineva care niciodată nu a fost de aici, un om ce auzea mereu glasul exilului.